Hibernare

ne asemănăm atît de mult…
dimineaţa ieşim în drum, cu părul plin de pînze de păianjen şi
ne privim senin şi cu o mînă sigură ne aranjăm unul altuia
ridurile într-o anumită ordine apoi
trecem mai departe în slalom printre scaunele îngerilor sentimentali
plecaţi după zare sau să culeagă cireşe amare…

se spune că noaptea trecută oraşul
era plin de cerbi şi că
înspre marginea pădurii au început să cadă
amintirile frunzelor de zăpadă…

ne privim mîinile şi de teamă să nu ni le fure iarna ni le aruncăm
în vasul cu apă caldă, pregătiţi pentru reuniunea de seară din piaţa
de zarzavaturi reci unde, se zice, ne vor măsura mai întîi umbrele
şi le vor desena pe hîrtie…

un copil plînge rătăcit
şi nu ştiu dacă n-ar fi mai bine să aşteptăm miezul nopţii aici,
să nu mai mergem nicăieri, să împodobim camera cu cerbi,
să adulmecăm primăvara, să scoatem oglinzile din pod,
lustruite pentru fiecare colţ de stradă,
să găsească îngerii drumul spre casă…

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s