De zborul e prea greu acum…

precum presimt din negrul copac prăbuşirea,
în sunet bogat peste pietre, nasc mările albe,
corali de memorie arsă…
pe mine mă las pradă cîntării, cum surd, Ulisse
în ale sirenei daruri, în alege, se ascunse.
astfel, din plete-mi scufund darul pieirii
şi cetatea mă aruncă pe rug să sting al vîntului sărat dezgust
pe valul ud ce scaldă coloana-ntunecată, în care verbul
îţi află-nchipuirea.

M-am ridicat şi am spus:
– Prin sînge, ca ghimpele, se trece cu pleoapele şterse cu frunze veştede…
Nu m-au crezut şi-au luat vopselele dulci, au plecat…
– E chipul de înger ce vă-nşeală,
lumina nu vine din petala moartă pe care
doar o vedeţi în măruntele arpegii… Prin os şi prin sînge
cu pămînt ars, lăcrimînd de apă, se trece,
cu genunchii aplecaţi peste cuţitele lungi…
N-au auzit, ei ascultau ochii de miel ca smoala cum picurau peste moarte…
Mieii nu mai erau de mult, erau bulgări de lemn, încuietori trupurilor pribege şi eu
îmi ziceam: Taci!

Ne-au sfăşiat în plumb
şi gîndul şi cămaşa albă…
Am fost la carul lor de aur putred, vite biciuite!
Pe umeri tineri ce nu ştiau iubirea le-am purtat ca pe-o feudă minciuna îndoită
şi încă nu ştiam să gemem, de nu ne-ar fi-nvăţat copiii blînzi ce-i mîngîierea!
Nu sunt cuvinte vii ce din blestem acum să se mai nască,
ne-au aruncat în parg cu rînjete jivine, pasărea moartă, trădată cerului înalt,
din care ne-am făcut tăvălug de dor în umila cetate gîndind c-odată
pumnul se va petrece în furtună şi cetatea strivită-acum va fi templu de fulger…

Ei ne-au sfidat dar libertatea noastră ca fierul roşu-n carnea hidrei încă arde…
E semnul atît de dulce pe care-ades în întuneric, cu pumnii strînşi, în lacrimi,
din albul aluat l-am luminat…

La chip cu-n rug de-aseamănă
întregul orizont subţire, biciul răzbunării încă mai stinge de pe cumpeni ura.
Se nasc mai greu din sînge plozii plînşi
soarele asemeni limpedelui os se-aşterne peste toate în chip duios de fluier…

Mi-e dor să fiu dinaintea liniştii şi ştiu
cum plîngeai cu tîmpla pe-un mănunchi de trandafiri.
Şi zic:
– Prin sînge cu pleoapele şterse cu frunze de rouă,
fără-ncîntare, alungat, se poate trece!
E chipul de înger ce sprută aerul pe coapse, el vă înşeală,
lumina nu vine din mările morate, ci prin pămînt şi prin frunze frămîntate de colţul de fier,
de cuţitele lungi ce din lună-nperecheată se cern către cer…

Ei? Ei de mult nu mai sunt la marginea pietrei.
prin ei se auzea cum picură seara, poeţii blonzi care din bulgări de lemn făceau
încuietoare pribeagului trup şi pipăiau cu mîinile cerul din care eu, acum,
nu pot să mă mai rup!…

Cîţi se sting în zadar:
în noaptea asta nu voi mai fi privind dinspre vechile-nţelesuri.
Să ieşi din tine însuţi rămînînd abia neşters cuvîntul pe care-apoi
să-l dai să-l bea drept otravă amară, oştirii…
Ideea? Porneşti din rostire să-ţi cauţi adîncirea-n oglinzi şi te uiţi
în somnul tîrziu, sine aruncat peste sine pe-o şea din nor, de cal fără căpăstru…

Din cuie şi din lemn,
semnez pe pajiştea oraşului, murdară, plecarea pe aripa neagră a timpului pasăre
şi pleoapa firii îmi întinde punţi mişcătoare
peste prăpastia din care
sîngele curge spre cer.

S-a vrut rupt sărutu-n luturi,
frămîntat în pîntece, cerul s-a născut tîrziu…
Abisul îndoit cu sare, gust amar, gust amar;
n-au venit din depărtare ci s-au rupt din coasta Evei…
Pleoapa firii, pleoapa firii,
oboseala, trandafirii, ţi-i aşez la glesne-adînci.
De aici se naşte dorul de decembrie,
copil de zînă mi-te lasă-n adormire, fuior mîndru de-abur ud,
însfăşoară-l prin pădure, să se piardă jalea şi cuvîntul ars,
să-l săruţi dinspre pămînt,
de pe minte, abur moale ceţa să se-nfăşoare.

Copile, te voi învăţa să cînţi,
să nu plîngi, copile,
îţi sînt obrajii palizi şi stropiţi cu sînge,
priveşte aici izvorul limpede,
sărută chipul luminii ce te cheamă,
deschide-ţi ochii adînci şi din nisip de templu
uitarea s-o clădeşti.
Cu marea-n pescăruşi să arunci de zborul e prea greu acum,
vei învăţa copile din gust de glonţ, prea fraged gust de pîine…
(27 decembrie 1989)

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s