Dezmăţ pur

Pe puntea unei corăbii – elisabetane,
la un concurs de suspiciune, cu ochii îngheţaţi de vodcă
am învăţat meşteşugul iertării.

Cînd luna încă mai spînzura
de banchizele ochilor tăi, aşteptam
în port, balenierele…

Un altul, mai tîrziu să îţi măsoare
cu palma umbra transpirată în praf verzui
de dorinţe şi iarna din os de peşte
să-ţi taie un pieptene pentru sete.

Îţi mai aduci aminte herghelia de zahăr şi
ploaia şi hainele ude lipite de trup şi
peştera adîncă în care ne pierdusem,
preludiu înainte de choral?…

Pe ape să înveţi în beţie meşteşugul iubirii,
barbar, în belşug de pămînt existenţa zemoasă
din cuvînt – mi-a spus-o un bătrîn marinar…

Coborîsem în piaţa san marco atunci
cînd la execuţia cavalerilor orbi te-am văzut
în dezmăţ pur prin încăperi de fum te purtaseră
rînd pe rînd prin zăpadă amiralii, beţivi ai
virginităţii tale roze…

Şi totuşi nu se văd
înaintînd balenierele, să scap de timpul acesta
neîntîmplat…
În oglindă, cerul, cu valuri de nori
aşa cum catedrala, inelul, mute par a fi,
un recif de corali cu aripile lungi…

 

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s