Vînătoare împăcată

Şi atunci îmi voi fi adus aminte
de candoarea vînătorilor pierdute, alege-voi
un rîu închipuit cu crizanteme şi
în fiecare amurg voi asculta porţile de lemn
cum cresc şi
femeile venind la ferestre să-mi danseze…

Poftele răsărite din poduri cînta-vor pentru
liniştea mea de grea umbră nerostitoare,
Aleluia!…

Curăţind plictiseala de sub unghii de furnici, cu vîrful cuţitului,
adormite cu trudă, umflate şi cuvîntătoare,
fără privire, cu paharul gol de clape – muzica…

Va fi rămas undeva suspendat pe sîrmele înalte,
împrejmuitorul gard din jurul piramidei-cetate
ascunsă în trupul meu de linişte-mpăcată…


Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s