Păianjenul singur…

să-mi las capcanele să zacă-n pădurea
îndesită cu umbre de fagi…
vînătoarea se-amînă mereu, printre scorburi…
cerbul înalt cu picioare de sticlă se sparge
în liniştea strîmtă…

prin flori de nisip, sîngeria furnică
îşi umple cu sete picătura de apă, pe-o frunză.
păianjenul singur anunţă prin fire de-aramă
coclite, un vînt de departe,
vînatul bătrîn…

Anunțuri

2 gânduri despre „Păianjenul singur…

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s