Gînd pierit

Ce fior să nu pricepi absenţa, începutul.
Şi mai întîi fiind cifrele sterpe,
cuvintelor le rămîne gravidul cer să-l nască.

Ce gheare se înfig în grumazul de nepretutindeni al pietrelor…
tu nu îl vezi, mai pipăi încă pruncul căzut… de tu eşti încă viu!
Ce iarbă ţesută în paharul de fior, otravă s-aprindă pe buze un sfinx:
la-nceput fără gînd, din trup doar ascuţişul de nisip al dălţii, apoi…
cu umbre i se-ncheagă chipul ursit de-un meşter fără mîini,
pierit de gînduri, de-l numeri mai întîi!…

Anunțuri

4 gânduri despre „Gînd pierit

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s