Uşor cu blogu’ pe scări!… Vînătorească

Acum ceva timp, în fiece dimineaţă şi seară, cînd veneam sau plecam de acasă, îl găseam pe nea Mitică rezemat în geamul bucătăriei lui de la parter şi secondat de uriaşul motan negru cu ochi verzui, Atlas, din neamul Bombay. Mi-am dat seama că stătea aşa cu orele, privind spre peisajul anost al parcării şi al străzii de vizavi, stradă foarte liniştită de altfel, ceea ce ar presupune că vecinul chiar nu avea parte de cine ştie ce spectacol. Nea Mitică e pensionat de vreun an şi ceva şi cred că acela a fost momentul căderii lui în starea asta, mai ales că bănuiesc că a avut parte la viaţa lui de destulă acţiune din moment ce, aşa cum chiar el a spus-o cuiva, este unul dintre cei cu pensii nesimţite…
Adevărul e că astfel de cetăţeni nu sunt tocmai o raritate prin cvartalul ăsta. De ani buni îl văd pe bătrînelul de la trei din blocul turn cum îşi cheamă cît e ziua de lungă porumbeii la ospăţul din firimituri, sau pe venerabila doamnă de la patru din scara B a aceluiaşi turn care pare a fi pictată pe geam de neclintită ce e sau pe bărbosul de la patru din blocul de pe colţ cu bulevardul care necontenit lustruieşte la geamurile termopan… Ăştia făceau parte din peisaj fără să-mi mai trezească vreo întrebare sau vreun semn de compasiune fiind parte a urbanei categorii a privitorilor pe geam (probabil urmaşi direcţi ai… şezătorilor pe bolovanul de la porţile dinspre uliţă).
În calitatea-mi de bun vecin mă frămînta însă gîndul că nea Mitică ar fi putut intra şi el în categoria mai sus pomenită… „Dacă pînă şi el, un intelectual în putere… atunci ce să mă mai aştept de la restul sau chiar de la mine pestre vreo douăj’ dă ani?”, îmi spuneam destul de des.

Pînă într-o zi, toamna trecută, cînd de sfîntu’ Dumitru mi-a strigat din geam: „Vecine, ia urcă acu’ pîn’ la mine!”. M-am dus, curios. „Vecine, a spus, te ştiu băiat de treabă, liniştit şi de-aia am îndrăznit să te invit… Uite azi e ziua mea şi îmi face plăcere să îţi ofer uite, o cafea, un coniac sau un whisky scoţian dă la mama lui, un trabuc sau ce-i vrea tu…” Am îngăimat un mulţumesc privindu-l curios… Îl simţeam pus pe confesiuni… „Da’ cum se face că nu aveţi casa plină azi, familia, prietenii?…” l-am întrebat. Şi nea Mitică a început să-şi deşire mosorul: „Ei, vecine, e poveste lungă… Vezi mata, la meseria mea n-am prea reuşit să-mi fac prieteni şi nici familia nu prea mi-am ţinut-o pe-aproape… Şi uite de-aia mă vezi tot pe geam cu Atlas lîngă mine… N-am unde mă duce şi nici nu mă trage aţa să ma duc deşi aş putea… Da’ n-ar fi asta!… Ştiu că mata mă înţelegi… Dom’le, mă plictisesc de mor, simt că viaţa mea…” „Nu vorbiţi aşa, i-am zis, sunteţi un om în toată puterea, ar fi păcat…” Atunci a tăcut preţ de cîteva minute absorbit parcă de urmărirea fumului albastru al pipei, de degustatul îndelung al coniacului vechi sau de torsul liniştitor al motanului care îi şedea pe genunchi. Tăcerea aia mă stînjenea… Ce puteam eu să-i spun chiar dacă gustul acelei singurătăţi nu-mi era deloc străin? „Ce să fac? Zi-mi tu ce să fac?!…”, a spart tot el tăcerea, aproape ameninţător. „Un blog, păi… faceţi-vă un blog!”, i-am răspuns încurcat, mai mult încercînd să scap de atmosfera tot mai încărcată din jurul vecinului Mitică. Agăţat cu disperare de acest „ceva posibil”, curios ca un copil m-a interogat… ce şi cum… Preţ de încă vreo două ore i-am arătat pe calculator, atît cît m-am priceput, cam ce şi cum… Şi am plecat lăsîndu-l in camera prea plină de fum albastru…
Am uitat întîmplarea destul de repede constatînd însă că nici nea Mitică şi nici Atlas nu-mi mai numără paşii la plecare sau la sosirea-mi acasă… Acum vreo lună m-a interpelat pe scară: „Vecine… l-am făcut să ştii… Ştii nu?…” „Ce să ştiu?”„Blogul, l-am făcut!”. „Aaaa… daaaa?…”, m-am arătat mirat (deşi, desigur ştiam, îl „urmărisem…”). „De viaţă şi de vînătoare punct blogspot punct com, aşa-i zice, hai să-ţi arăt!„. „Nu, nu acum, acum nu am timp, altă dată!„, i-am zis… lăsîndu-l în urmă în cadrul uşii. Mă bucurase atunci tonusul său. De bună seamă nu mai suferea de plictiseală… Apoi chiar constatasem şi eu că blogul lui nea Mitică acaparase frumuşel o nişă interesantă, că avea cîteva sute de vizite zilnic şi ceva zeci de comentarii urcînd cu spor şi în zelist unde ajunsese pe la două sute şi ceva…

Alaltăieri, pe seară, intrînd pe aleea dinspre intrare îl zăresc în geam, cu motanul în mijlocul pervazului: „Ce faceţi, dom’ Mitică, aţi ieşit un pic la aer? Cum mai staţi cu poveştile alea vînătoreşti?” Mă întîmpină cu o căutătură sumbră: „Hmmm… Gata! Dă-l în mă-sa de blog! M-am lăsat! L-am şters! Moaş-ta pe gheaţă!…” „Da’ ce-i, nea Mitică?”, îl întreb neînţelegîndu-i supărarea… „Păi cum ce-i măi băiete? Stai să-ţi spun… Pînă acu’ vreo săptămînă mi-am văzut de treabă, conştiincios şi atent, aşa cum m-ai învăţat. Am scris în fiecare zi, ba chiar de două ori pe zi, am răspuns cu bun simţ la fiecare comentariu, am percutat la lepşe, la diplome, am lăsat comentarii tuturor celor două sute din blogroll, am pus poze de colecţie, muzică de-aia veche, am lăsat zi de zi zeci de linkuri către toţi vecinii, prieteneşte, fără discriminare…”Aşa, şi? Ce te-a supărat acuma? Mai ai puţin şi ajungi în primii o sută!” „Cum ce m-a supărat? Cum adică ce m-a supărat? Păi credeam că suntem oameni, ce naiba! Credeam că sunteţi oameni, nu hiene, că de hiene m-am săturat o viaţă-ntreagă!” „Nu-nţeleg, nea Mitică”, zic… „Ba-nţelegi foarte bine! Păi cum? Acu’ o săptămînă mi-a venit de hac fierea asta pîrdalnică, deh… boleşniţă veche… Şi am zăcut la pat. Ce să mai pun mîna pe blog?!… No… şi azi dimineaţă, în sfîrşit, dau să mă uit, să văd şi io un semn acolo, o mîngîiere ceva din partea ălora din blogroll pe care i-am slujit dezinteresat luni de zile….” „Aşa, şi?…” „Şi??? Nimic! Da, nimic! Adică vreo două doamne, mai simţitoare, deh, mi-au urat însănătoşire grabnică… Şi asta fiindcă apucasem să zic că nu mi-e bine şi că o să lipsesc o vreme… Atît, dom’le!” „Atît?…” „Da, atît! Ca să nu mai zic că în aiureala aia de zelist am picat vreo cincizeci de locuri şi nu ştiu dacă mi-au mai călcat pragu’ mai mult de douăj’de cititori!!!” „Înţeleg… am păţit şi eu de-aia am lăsat-o mai moale… Asta-i viaţa, n-ai cum să-i obligi să… Dacă n-au chef, n-au! Oamenii se plictisesc, uită repede…„, am încercat eu să-l consolez. „Mda… şi să nu-ţi spun, m-am ales şi cu înjurături…. de-alea anonime, m-au făcut troacă de porci, m-au scos dator la de-alea, la pinguri de-alea!” „Aaaaa…..”, dau să spun… „Păi cum mă, asta am ajuns eu, monedă de schimb pentru un… ping?! Ce-s eu, pinguin ca ăia? Păi nu ştiu ei… f….ui în c..r pe măsa de… treabă… păi ştiu ei cine am fost eu la viaţa mea? Băi băiatule… păi pentru ce scriam eu aici? Eu credeam că aici e pe prietenie, pe sentimente, nu ca-n piaţă!…” „Hai, nea Mitică!” dau să zic… „Ce nea Mitică, ce nea Mitică?!… Uite pentru ce mi-am neglijat eu familia de mi-a zis nevasta că mă lasă şi copiii nici nu mă mai sună, că de amici… Uite pentru ce ce m-am îmbolnăvit io şi mi-am pierdut nopţile şi m-am spovedit te miri cui şi mi-am ruinat liniştea zilnică! Ba, prostu’ de mine, eram gata să dau şi bani să-mi iau domeniu personal, si să-mi fac cont pe Facebook! Să nu te mai prind pe la mine la… la coniace şi trabuce!”… Şi fără să mă lase să mai schiţez ceva, mi-a trîntit geamul în nas, nea Mitică…

Cum mă aşteptam, ieri dimineaţă, era acolo, în fereastră, cu Atlas pe pervaz… făcîndu-se că nu mă vede în ciuda salutului meu… sonor…

P.S: Ah, am uitat să vă spun! Nea Mitică avea chiar obiceiul ăsta, recunoscînd că-i displăcea… manierismul, obiceiul să trimită la final de zi… bezele, către toată lumea, aşteptînd să i se întoarcă înzecite… la o adică, la nevoie… Da… socoteala de-acasă… 😉 Ceva de genul:
Salutare, dragilor şi dragelor: Cati, Teo, Daurel, Paul, Carmen, Tavi, Eftimie, Ionuţ, Adina, Andrei, Gabi, Alexandru, Angi, Cella, Anna, Mirela, Sandu, Lollitta, Evergreen, Gina, Carmen, Rodica, Ada, Cristian, Geanina, Gabriela, Valentin, Titske, Mircea, Gigi, Deea, Nea Costache, Forevergreen, Vania, Gabriela, Ion, Sibilla, Mihaela, Dana, Dramoleta, Manole, Adi, Kid, Lady, Papillon, Gabi, Lilick, Lady Allia, Marius, Ela, Aimee, Madi şi Onu, Lory, Geo, Ana Zamfir, Andi, Camelia, Karla, Pucca, Fireflight, Alpha, Orry, Oana, Athe, Costin, Brad, Mariana, Michael, Cell, Călin, Angela, Ela, Ciprian, Rareş, Petrov, Paul, Trexel, Theodora, Marius, Frustratu’, Codeus, Şerban, Dispeceru’, Caius, Chat Noir … şi… nu numai! (iertat să fiu că, acum, i-am rătăcit pe mulţi de prin încăpătoarea blogolume şi de… aiurea! 🙂 )

Seara bună!
Bună dimineaţa!

Reclame

43 de gânduri despre „Uşor cu blogu’ pe scări!… Vînătorească

  1. Flavius, mare dreptate are Camelia, atât de delicat se poate citi amăreala printre rânduri … Știi, tata a ieșit acum o lună la pensie, a fost exact cam ce-ai descris tu: intelectual cu funcții și responsabilități, umblat, cu „un statut” după cum i-a spus cineva. Și cu ceva teamă că na, din biroul cu calculator și net, mail și telefoane mobile, agitația oamenilor care îl căutau pentru diverse să nu intre în apatie de pensionar părăsit de lume, i-am spus mai în glumă mai în serios să-și facă acasă mail, cont pe site-uri de socializare, ba chiar și un blog. Știi ce mi-a răspuns? „Acum, tată? Când pot și eu să trăiesc cum îmi place și să fac ce îmi doresc? Când am atâta vie de legat și de pus răsaduri în solar?” 🙂

    P.S. De ping-uri și zelist nu spun nimic, mă depășesc, iar nebunia asta din ultima vreme m-a făcut să-mi răresc vizitele pe bloguri și să-mi măresc nimărul de vizite pe străduțe cu magnolii înflorite. Adică în viața reală 😀 Te pupez!

    Apreciază

  2. Flavius, tu eşti un tip foarte delicat; am citit multe printre rânduri…nu eşti genul care să dea cu barda…doar cu delicateţea şi înţelepciunea cuvintelor. Ai şi un simţ al umorului aparte. Îl simt câteodată dulce-amărui. Plin de amărăciune altădată…
    Avea dreptate, chipurile, personajul povestirii tale. TU. Nu mai e demult senin între oameni. Doar făţărnicie, ipocrizie, interes, nimic dăruit fără a aştepta ceva în schimb…doar calcule şi socoteli meschine. Nu m-am întrebat de ce.

    Nu înţeleg nici vânătoarea unora. Cum nu am înţeles nici ce este ping-ul până nu te-am întrebat. Nu vreau să mai înţeleg ceva şi nu încerc să înţeleg ceva anume.
    Scriu.
    Am nişte prieteni în casă la mine…aşa îi spun eu blogroll-lului. Îmi sunt dragi şi îmi sunt sinceri. Atât. Nimic mai mult.
    E tot ce contează!

    Apreciază

  3. In multe privinte seman izbitor de mult cu Nea Mitica. Am reusit sa supar multi blogari pentru ca nu schimb link. Am incercat sa ma inscriu in Zelist, n-am reusit pentru ca mi-am pierdut rabdarea. Cred ca mi-a facut foarte mult bine!
    Am apreciat faptul ca nu te temi sa ai articole mai lungi. Asta face bine celui care vrea sa fie cititor!
    Te insoteste gandul nostru bun!

    Apreciază

  4. Da cred ca ai avut rabdare multa pana i-ai explicat!
    Intotdeuna mi-au placut povestile „batranilor”, sunt pline de haz si peripetii placute 🙂

    Apreciază

  5. Nu trebuia sa se supere nea Mitica. Bloguimea reflecta realitatea. In spatele fiecarui blog se afla o persoana reala.Credea ca daca vecinii de scara nu-l intreaba de sanatate o sa-l intrebe cei din blog? aiurea….
    O zi buna, Flavius.

    Apreciază

  6. Am sesizat ca ti-ai schimbat layout-ul blogului – felicitari, pare mai aerisit. Sa il umpli cu subiecte la fel de interesante ca si cel de fata 🙂 Eu am retinut in primul rand din toata daravela ca esti baiat de treaba si asta conteaza 🙂
    Iar nea Mitica..toata stima pentru dansul..fie va invata cum se mananca lucrurile si pe-aici, isi va lua inima in dinti si va continua ceea ce facea asa de bine, fie va tine companie neamului Bombay pana dincolo de adanci batraneti 🙂
    Multumesc frumos de bezea – iti spun si eu servus, Flavius..sa ne „spionam” (=citim) cu placere in continuare! 🙂

    Apreciază

  7. Exact, Flavius, aceste linkuri sunt de foarte multe ori şi un semn de trecere pe blogul respectiv. Şi, de multe ori, cum timpul nu ne permite să lăsăm comentarii – şi nu dorim să lăsăm comentarii doar de complezenţă – apelăm şi aceste variante. Eu am permanentizat ideea, la mine, i-am zis Slalom printre Bloguri şi pun în fiecare zi diferite linkuri. Nu aştept să primesc şi feedback-uri neapărat…

    Noapte liniştită, noi tocmai am revenit de la o plimbare…

    Apreciază

  8. Servus @Cristian!
    Eu unul am mai spus-o: fac trimiteri spre linkuri atunci cind vreau sa dau semn de aprecierea si dragul pe care il port pentru cei din spatele acelor linkuri şi atunci cind vreau sa dau un semn de viaţă că am trecut şi că trec pe acolo… Asta şi fiindcă timpul nu-mi permite să fiu foarte prezent prin comentarii ştiind foarte bine că… interactivitatea, comunicarea cu sens, este cea care tine in viata blogosfera, esenta ei…
    Apoi mai am un… principiu: ma abtin sa comentez atunci cind nu am ce, cind nu… simt sau cind sint pe linga subiect. Mi se pare o chestiune de minim respect in asta… Asa ca, firesc, exclud si traficul nebun de… vorbe linkuite acceptind si intelegind foarte bine şi fireasca şi necesara competitie, precum şi polemicile, controversele…

    In ce-l priveste pe Nea Mitica… asta e… deprinde si el mersul… blogolumii 😉 Eu i-am zis: „Nea Mitică prea esti patimas, zau! Las-o mai moale!” Sper sa ma asculte… 🙂

    Noapte frumoasa voua!

    Apreciază

  9. Am revenit acum, vroiam să văd dacă ai postat. Am recitit povestea lui Nea Mitică, scrisă bine de tot… Motanul Atlas din neamul Bombay sună ca un titlu, din punctul meu de vedere. Şi mi-ar plăcea un astfel de titul. În ceea ce priveşte manierismul, în ultima vreme trimitem la greu bezele către toată lumea, dar – lăsând la o parte comentariile de fel şi chip care apar mai ales în ultima perioadă – cred că este şi o modalitate prin care poţi recomanda multora anumite texte care merită citite… Seară bună, Flavius…

    Apreciază

  10. Seara buna…
    Da, @Carmen, pai cum sa nu te oftici? 😉 Ar trebui scos in afara legii, sau macar sa se dea pe reteta… necompensat! Zelistu’, desigur! 🙂
    Bun gasit, @Angela…
    nu gasesc măsură mai chibzuită nici eu 😉

    Numai bine!

    Apreciază

  11. ZeList-ul asta e cam meschin… nu tine cont de boala omului si il trimite printre ultimii trei. As spune chiar ca e vicios… te face sa uiti de multe. O seara buna, Flavius!

    Apreciază

  12. Servus @Ciprian…
    Impartasesc pe deplin opinia ta. Am senzatia ca bloggingul suferă transformări care îl îndepărtează de esenţele acestui soi de comunicare. Trocul, traficul, numărătoarea… punctelor transformabile la o adică în monezi, in aşteptarea zilei de joi, cum bine zici, sunt tot mai evidente si ne vor pune sigur in fata unor alegeri. Din fericire spatiul optiunilor este inca suficient de incapator…
    Toate cele bune!

    Apreciază

  13. Pentru mine blogul este o marturisire sincera, un catarsis personal. Cred ca trebuie sa ne gândim bine carei nevoi interioare servesc blogurile noastre. Dacă as aştepta in fiecare săptămâna Joia ca sa vad cum mai stau in zelist, sinceritatea blogului meu ar avea de suferit. Nu trebuie sa fie la fel pentru toţi. Poate pentru unii este doar exhibitionism, nu ştiu. Oricum, trebuie sa ştim ce vrem: loc in top, sau libertatea de a scrie când si ce vrem, de a fi, măcar pe blogul nostru noi insine.

    Apreciază

  14. @Vali… da, asa cred si eu… dupa dezamagire vine intelepciunea… Cred ca nea Mitica intelege asta. Acum ramine de vazut ce cale alege, resemnarea impacata sau aventura socializarii fara patima de data asta, banuiesc… 😉 Vom vedea…
    @Daurel… mda… am auzit si eu ca are ceva… legaturi pe Dambovita…

    toate cele bune!

    Apreciază

  15. … si dupa ce ”-a trîntit geamul în nas, nea Mitică…” probabil ca atunci s-a reflectat in el si o intrebare !
    Una sonora, care odata lansata sa catalizeze stiluri relationale – mai mult sau mai putin manierate !
    Care sa arate ca supararea lui nea Mitica defapt e un sevraj indus de ”dezamagirea e direct proportionala cu orizontul asteptarilor”
    Textul asta imi pare a fi o meditatie despre firea umana – si de ce nu, chiar un exercitiu de socializare !
    Deci zic si eu la randu-mi : salutare dragilor ! 🙂
    Multumesc !

    Apreciază

  16. Servus…
    @Cati… lumea reală, lumea virtuală… Cred că graniţele sunt doar în mintea noastră… asemeni atîtor altor formalităţi…
    @Mirela… mulţumesc… Tocmai asta e ideea: zile însorite, dincolo de pretexte… Să fie! 😉
    @Cella… Toate cele bune, ştii tu!… 😉
    Da, @Vania… Cum spuneam, bănuiesc că se va răzgîndi, să-şi repare greşelile… şi să le dea o lecţie famenilor!
    @Gina… Sindromul „Ze” există… Am auzit că se fac ceva studii, cercetări pe tema asta 😉
    Numai bine, @Anna!
    @Dana… păi nu ştia… da’ a început să-nveţe… 😉
    Zi faină!

    Apreciază

  17. @Geo… ce să-i mai fac… nici n-a băgat de seamă dom’ Mitică… Acu’, de şters l-a şters… Să vezi cînd i-oi spune că s-a amărît mai degeaba! Da’ mai ştii, poate şi-o face altu’ pe wordpress, că omu-i schimbător! 🙂
    Toate cele bune!

    Apreciază

  18. Lume nerecunoscatoare, domnule !
    Acum, sincer : eu nu pot sa dau pinguri ca de pe blogspot nu pleaca (si nici nu vin). Deci, cred ca nici nea Mitica n-ar fi putut, de vreme ce avea blogul pe blogspot. Trebuia sa-l pui pe wordpress ca sa fie mai verosimila treaba.

    Apreciază

  19. Flavius, se pare că acesta e cel mai bun format de blog! 🙂
    Acum, că am ascultat muzică bună, că am citit ceva bine scris (cum altfel?!) , ziua începe să se contureze mai frumos și mai senin. Zi însorită!

    Apreciază

  20. Imi pare rau de Nea Mitica- n-a inteles ca toate sunt trecatoare.

    O fi pe undeva un raboj care nu uita pe nimeni. Chiar daca nu seamana cu Zelistul asta. ( o fi sindrom?)

    Multumesc de pomenire, vorba lui Daurel. Ma duc sa o preiau. Sa vada gurile rele ca sunt cunoscuta!!!

    Apreciază

  21. Sireacu’ nea Mitica, ce pati….pai nu stiu ca aista-i lume virtuala, azi te pupa, maini te-njura ??
    Oricum mi-a placut „povestea”. Si multam de ping.
    Sa auzim de bine,
    Dana

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.