Ascensorul

Sunt plin de cuvinte fără noimă.
Seara mi se dă cu var şi sînt lăsat cu luna,
strada şi copacii.
Dimineaţa o fată cu ochii verzui îmi ia
într-o sticlă de şampanie, sînge şi
cineva mă aruncă sub streaşina gîlgîind…
Mai tîrziu, altcineva îmi taie din ochi, felii-feliuţe, acolo,
alături de rufele vesele, murdare, acolo
văd şi un peşte aurit, din tinichea şi bîjbîi cu degetele-coarne-de-melc
prin iarba cosită de trupurile date dispărute.
Doi greieri, la amiză, mă pun
să le păzesc un prunc.
Seara, deja, mi se dă o oglindă, cineva
ca o tînără tîrfă mă-ntoarce cu ochii spre uşa din spate…
Scriu versuri pentru căţeii creţi din lesă,
uitaţi pe la uşi, între etajele fără trepte, cînd
liftul dintre nori este blocat…

 

 

Anunțuri

12 gânduri despre „Ascensorul

  1. sunt tare frumoase versurile tale: „dimineata o fata cu ochii verzui imi ia/ intr-o sticla de sampanie sange” degajeaza o nota ludico-erotico-macabra in care este infasurata intreaga poezie, contrastul devenind cand puternic, cand atenunandu-se treptat..
    ma bucur ca am descoperit acest al doilea genunchi! e…incapator si plin de lucruri frumoase.

    Apreciază

  2. sunt tare frumoase versurile tale: „dimineata o fata cu ochii verzui imi ia/ intr-o sticla de sampanie sange” degajeaza o nota ludico-erotico-macabra in care este infasurata intreaga poezie, contrastul devenind cand puternic, cand atenunandu-se treptat..
    ma bucur ca am descoperit acest al doilea genunchi! e…incapator si plin de lucruri frumoase.

    Apreciază

  3. „Scriu versuri pentru căţeii creţi din lesă,
    uitaţi pe la uşi, între etajele fără trepte, cînd
    liftul dintre nori este blocat…” – finalul poate fi lesne separat de restul randurilor, are suficienta greutate pt un poem aparte. Imi place cum scrii in ultimul timp. Parca ai fi fost stropit cu o galeata de inspiratie proaspata. P.S. De ce nu se actualizeaza postarile pt blogul tau la mine in pagina?

    Apreciază

  4. „Scriu versuri pentru căţeii creţi din lesă,
    uitaţi pe la uşi, între etajele fără trepte, cînd
    liftul dintre nori este blocat…” – finalul poate fi lesne separat de restul randurilor, are suficienta greutate pt un poem aparte. Imi place cum scrii in ultimul timp. Parca ai fi fost stropit cu o galeata de inspiratie proaspata. P.S. De ce nu se actualizeaza postarile pt blogul tau la mine in pagina?

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s