Ciob de sticlă, negru

nu mi-e cuvîntul greu
să-ţi cîntăresc privirea,
nici mîna-atît de uşoară
încît să nu te-ncercuiesc
de parcă ochii tăi ar fi
o lună stinsă-n ciob de sticlă
negru şi trupu-ţi lin o luntre
cu care să mă port prin noapte
spre fructul ne-ntîmplării.

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s