Ieşire

femeia mea,
îţi ţeşi cu degete de aer întinsa pînză
iar noaptea prin albe porţi
te furişezi s-o vinzi…

priviri mai blînde decît molatecul ocean,
lumini, lăptos îţi diluează ultima privire,
un tot mai greu contur printre obiecte
şi mîna risipeşte mucegaiul.

o miere şi-o mireasă mă poartă prin
muzici prea domoale,
ca un tîlhar ce rupe-n două largi închipuri de gîze, sînt
şi fac din aripile fine bulgări topiţi de umbre nepetrecute încă…

dar nu, călcîiul moale nu ţi-l pot fura,
e-un semn prea mort,
un paznic însă tot îţi voi lăsa în sticlă să te-mbrace
atunci cînd voi pleca de lîngă tine, piatră…

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Ieşire

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s