„De ruşinea şi cangrena ţării…” Eminescu

„De trei ori să fi prădat tătarii ţara în lung şi-n lat, de trei ori să fi căzut ca nuorii locustele pe lanurile înflorite ale României, totuşi n-ar fi produs pagubele pe care le aduc doi-trei ani de administraţie roşie.
Într-adevăr, dacă n-ar exista bietele tribunale cari de rău de bine tot sînt o ameninţare permanentă pentru aceşti oameni şi cari, cu toată starea precarie şi pururea primejduită a judecătorilor, tot îşi fac datoria cînd lucrurile se deoache, am asista la anarhia cea mai deplină de la un capăt pînă la altul al României.
E o datorie imperioasă pentru d. Cogălniceanu de-a curăţi atmosfera administraţiei judeţelor de mirosul de penitenciar răspîndit pretutindenea de partidul Warszawasky-Mihăilescu. Pe calea acestor schimbări l-ar binecuvînta poporul întreg, l-ar sprijini presa şi opinia publică în genere. Administraţia a devenit o adevărată pată pentru ţara aceasta, o pepinieră de candidaţi de penitenciare, un loc de refugiu şi de impunitate pentru cei ce au părăsit temniţele sau pentru cei cari sînt în perspectivă de a intra în ele de acuma-nainte. Ştim că trebuie un curaj extraordinar, cînd ai pe un Lecca sau pe un Stolojan alături, de-a mătura fără cruţare lepădăturile societăţii cu cari roşii pretind a administra, ştim că acest soi de oameni e-n stare a-ndrepta pistolul asupra pieptului unui ministru care ar încerca să-i înlăture, ştim asemenea că nu d. Brătianu, ci aceşti oameni sînt cei cari stăpînesc ţara, exercitînd o estremă tiranie asupra şefilor lor chiar; dar acest înalt curaj civic d. Cogălniceanu trebuie să-l aibă. Da, va avea în contră-i banda de exploatatori roşii, dar în tabăra sa ar fi ţara întreagă, sugrumată de adepţii lui Pazvantoglu.
Această satisfacere e datorită ţării întregi. Celelalte ramuri de administraţie publică, oricît de rău împînzite ar fi cu oamenii silei, au totuşi legi organice cari le fac contrabile. Dar în administraţia atîrnătoare de Ministeriul de Interne controlul lipseşte cu desăvîrşire.
În privirea administraţiei în sensul restrîns al cuvîntului România e dată în prada unei esploatări şi a unei silnicii nemaipomenite, pe care d. Cogălniceanu, ca om cu experienţă politică, trebuie si(n)gur să le fi cunoscînd.
Ne vine greu de-a vorbi de această administraţie roşie, căci de ruşinea şi cangrena ţării noastre sîntem siliţi a vorbi. Dorim din inimă ca d. Cogălniceanu să ne dea ocazie de a tăcea cel puţin despre ea; căci epoca în care am putea-o menţiona cu laudă ne pare încă foarte depărtată.”

(Eminescu – 20 iulie 1879)

P.S. De citit, de „tradus”, de căutat personajele şi… culorile… Pentru uzul… actualităţii şi după convingerile fiecăruia dintre noi…

Anunțuri

26 de gânduri despre „„De ruşinea şi cangrena ţării…” Eminescu

  1. Felicitari pentru articol si pentru blog!

    EMINESCU INTERZIS. GANDIREA POLITICA

    SPRE EMINESCU. RASPUNS ROMANESC LA AMENINTARILE PREZENTULUI SI LA PROVOCARILE VIITORULUI

    Aceste carti sint publicate cu CopyLIBER (au copierea, traducerea, difuzarea neingradite si gratuite pe intreg mapamondul).

    Daca aveti html-ul dezactivat: cu PASTE asezati link-ul in browser si, apoi, apasati ENTER.

    Apreciază

  2. Sa ne intoarcem la ce zice Nichita, Poetul, despre Poet:

    EL
    „Eminescu este un fapt intim al sufletului nostru în tot ce are el mai curat şi mai nins. Nu trece zi şi nu trece noapte în care, firesc cum respirăm să nu­i zicem şi numele lui, ca pe ceva sigur al tuturora şi sigur al fiecăruia dintre noi. Pentru noi, Eminescu este o fiinţă asemănătoare mării care spală cu valuri arhipelagul homeric al lui Ulysse. Eminescu se mira înminunat că ar fi putut să creadă că ar putea să moară vreodată. Atâta vreme cât noi suntem, el este. Atâta vreme cât el este, noi nu putem să credem că am putea să murim vreodată. Ce iarnă frumoasă la 15 ianuarie! O, tu fulg de zăpadă, râu şi coroană a purităţii sufletului nostru de copil!
    Eminescu este numele acestei ţări.
    România este numele lui Eminescu.
    El este atât de mult al nostru, încât noi din nebăgare se seamă am început să fim ai LUI”.
    (Nichita Stănescu)

    Apreciază

  3. 15 ianuarie= Eminescu… S-au scris atatea, incat parca orice s-ar mai spune este in plus… Eminescu trebuie doar citit si simtit. Atat. Ai facut atat de bine ca ai pus acest articol… Felicitari, Flavius.

    Apreciază

  4. Mă bucur să citesc tocmai azi de Eminescu . La Tv doar fraze de lemn şi praf peste cărţile lui .Şi câte apropieri între administraţia roşie şi cea portocalie şi din păcate , contemporana noastră….

    Apreciază

  5. cand te gandesti ca director la irc este un kkpievici care isi permite sa denigreze geniul eminescului si aloca fonduri pentru a traduce /publica altele, in loc sa sustina reala cultura, marii artisti ..

    Apreciază

  6. Salve a tutti!
    Da, într-adevăr e nevoie să respirăm mai mult EMINESCU…mai ales din publicistica bădiei Mihai…Poate mai învăţăm să mai îndreptăm spinarea cocoşată a neamului ăstuia. că prea ne cocoşară toţi ” smintiţii şi mişeii”. veniţi de ne-unde ori desţăraţi de lăcomia mentalităţii de jilţ…Spinare cocoşată de o groază de alţi …escu ce au tras în mocirla istoriei naţia asta şi ce nu pot şi nu au voie să-i rostească numele sau , măcar, să îl citeze vreodată….
    Să vă fie bine şi..una affetuosa stretta di mano!
    Zile faine!
    Il Padrino

    Apreciază

  7. Aş înlocui personajul, simplu, după cum la fel de simplu i-ar fi s-o facă oricărui om care trăieşte nerupt de lume în România de azi. Şi aş putea adăuga, la toate câte s-au spus despre Eminescu, faptul că avea şi reale calităţi de vizionar, analizând prezentul repetat la modul continuu al dulcii Românii…

    Apreciază

  8. „[..] Justitia, subordonata politicii, a devenit o fictiune.

    Spre exemplu: un om e implicat intr-o mare afacere pe cat se poate de scandaloasa, care se denunta. Acest om este mentinut in functie, dirijaza insusi cercetarile facute contra sa; partidul tine mortis a-l reabilita, alegandu-l in Senat.

    Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calca fagaduielile facute natiei in ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanti ai vointei legale si sincere a tarii… Cauza acestei organizari stricte e interesul banesc, nu comunitatea de idei, organizare egala cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscarie.”

    Un fragment, dintr-un articol mai amplu al lui Eminescu despre politica. Multa luciditate in aceste randuri atat de… actuale!
    Caci desi, in aparenta, multe s-au schimbat, in esenta lucrurile au ramas aceleasi…

    Apreciază

  9. Eminescu trebuie doar (re)citit. Poezia, proza, publicistica, in oricare, vizionar

    „- Ce reprezintă Eminescu pentru Nichita Stănescu şi care e puntea prin care vă simţiţi legat de poezia sa?
    – Eminescu? – e foarte greu să respiri după el, dar în clipa în care el ne-a devenit nouă tuturor respiraţie, va trebui ca noi înşine, la rândul nostru, să fim respiraţia nenăscuţilor. Eminescu este un aer pur, genuin, un aer curat”.
    Nichita Stănescu

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s