Balada portocalului de nisip

ţi-am simţit genunchiul rece în palmă
şi mi-ai spus atunci să tac…
ţi-am mîngîiat umărul cu tîmpla
şi m-ai rugat, o clipă, să tac…
ţi-am răcorit gîtul alb cu ochii
şi nu m-ai lăsat să spun nimic…
ţi-am sărutat abia buzele cu pleoapa
şi am înţeles atunci să tac…
ţi-am cîntărit sîngele cu trupul
şi m-ai rugat să nu mă uit, să tac…
ţi-am respirat umbrele, ziua şi stelele
din părul de aur, noaptea, pe ape
cînd mi-ai spus:
– acum abia înveţi să mă iubeşti,
taci înainte, şopteşte doar,
iubeşte şi taci…

 

Anunțuri

Un gând despre „Balada portocalului de nisip

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s