Balada portocalului de nisip

ţi-am simţit genunchiul rece în palmă
şi mi-ai spus atunci să tac…
ţi-am mîngîiat umărul cu tîmpla
şi m-ai rugat, o clipă, să tac…
ţi-am răcorit gîtul alb cu ochii
şi nu m-ai lăsat să spun nimic…
ţi-am sărutat abia buzele cu pleoapa
şi am înţeles atunci să tac…
ţi-am cîntărit sîngele cu trupul
şi m-ai rugat să nu mă uit, să tac…
ţi-am respirat umbrele, ziua şi stelele
din părul de aur, noaptea, pe ape
cînd mi-ai spus:
– acum abia înveţi să mă iubeşti,
taci înainte, şopteşte doar,
iubeşte şi taci…

 

Un gând despre &8222;Balada portocalului de nisip&8221;

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.