Ispită pentru iarnă. Din gol de cuvinte

Iarna asta încă nu seamănă cu iarna mea, aşa cum o ştiam: cu fulgi mari şi blînzi şi aproape calzi, cu pătura moale de zăpadă în care să desenez ce vreau, cu bulgării rostogoliţi pînă la forma întreagă a omului de zăpadă, cu zbenguiala ore în şir trăgînd în urmă sania Inei, cu bradul mîndru din faţa geamului meu, în haina lui nouă şi albă… O aştept, încă, să vină asemeni unor iepe albe în galop… libere… cu muzica lor veche. Pesemne acum îi e teamă de ceva, se ascunde pe sub vreo scară… pe undeva. O chem. Dar nu ştiu cuvintele azi. Şi pe acestea le smulg cu greu, ca pe nişte rădăcini din pămîntul îngheţat, ca să acopere tot golul de cuvinte despre orice… Aşa că o chem, încerc s-o ispitesc lăsîndu-i peste noapte, la geam, EseninVîsoţchiCe altceva?
Noapte bună! Bună dimineaţa!

Serghei Esenin

Pe-ntâia zăpadă păşesc în neştire,
Cu agere doruri şi-avânturi duium.
Şi seara albastră cu steaua subţire,
Încet luminează hoinarul meu drum.

Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?
Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
Sau stoluri de lebede mute-n popas?

Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
Îmi vine deodată la piept să le strâng.

O, codrul ce-n pâclă cinchit piroteşte!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în braţe s-apuc voiniceşte,
Frumoasele sălcii cu şolduri de lemn.

1918

Anunțuri

29 de gânduri despre „Ispită pentru iarnă. Din gol de cuvinte

  1. Pingback: Vis de pipăitor
  2. „Ce frumos „doineste” Esenin”…
    In rostirea lui Toma Caragiu,probabil…doineste!
    Cati dintre admiratorii reveriilor dumitale de iarna stiu ce poet si traducator extraordiar l-a talmacit pe Esenin , la fel de rascolitor in limba lui Arghezi?
    Hei ,voi sanii,sanii/Si voi cai,voi cai…
    Se spune ca simtea atat de adanc miezul de suflet al Maicii Rusia incat probabil lui Lermontov i-ar fi placut sa-si reciteasca astfel versurile in romaneste…
    Despre Visotski,despre Sankt Peter,despre ultima lui iubire ,o poveste de-acolo,pe bune,alt data…

    Apreciază

  3. „Iarna asta încă nu seamănă cu iarna mea” – ei ce fraza cu dichis, cred ca multi au simtit adevarul acestei fraze. Nici nu stiu cum s-o iau… sensul propriu sau figurat.

    O zi a fost cam acolo unde spui, dar eu visez la acea iarna cu munti de un metru zapada, în spatele blocului… cu derdelusuri nebunesti pe dealuri… la obraji piscati de frig. Visez la timpul cind urcam dealul jumate de ora pentru un sfert de minut de distractie alba. Unde sunt acele ierni? De ce nu mai sunt la fel? „Iarna asta nu seamănă cu iarna mea”… nu… categoric nu. E altfel. Acele ierni le am in suflet. Numai eu, tu si alti câtiva le mai stiu farmecul.

    Poezie, amintiri…

    Apreciază

  4. Asa e, Flavius, iarna asta e parca salbatica, ba e arida, ba e prapastioasa, o infidela companioana parca din complezenta, batrana si hatra si nu voluptoasa amanta ce te chema altadata sa sorbi pe-ndelete paharul cu vin.

    Apreciază

  5. Azi-noapte incepuse sa semene cu iarna ta. Ningea si in aproape o ora de stat pe afara, am vazut stratul nou, afanat, sclipind, ei da, desi s-a tocit, feeric. Uitasem cum arata zapada neatinsa. Am facut o nebunie, dupa 1 noaptea eram la marginea padurii (in ciuda interdictiei Politiei, asa ca m-am simtit si rebela) si „ascultam” cum ninge. Nu, nu e o metafora, nici eu nu stiam ca poti auzi asa ceva. Din cauza vacarmului orasului, pierdem lucrurile cu adevarat importante, vii, adevarate. A trecut si o vulpe, neauzita aproape. Aspiram lacom aerul curat, voiam sa vad si sa aud tot. Am facut si „senile” in zapada! Stii despre ce vorbesc…

    Apreciază

  6. Ce frumos doineşte Esenin aici la tine. Şi eu am trăit senzaţii de iarnă „nebună” dar m-am trezit gândind că n-am dreptul să neg evidenta natură ca şi cum m-as nega pe sine.
    Numai bine, om bun !

    Apreciază

  7. Ce frumos spus, intr-o dimineata senina de decembrie! Superb poem de iarna, incepand cu primul tau cuvant si terminand cu ultimul vers al lui Esenin… Si totul, pe muzica lui Vîsoţchi…
    Sper ca „iarna ta” sa vina cat mai curand, Flavius, si sa te bucuri de ea in voie, impreuna cu fetita ta.
    Numai bine!

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s