Zaiafet

Adu-ţi aminte cum ardeau
aripi de altar mucegăit,
sabinele înroşind pustiul de zăpadă…

Adulmecă-ţi gîndul cum luna
se poartă-n sicriele nopţii
coborînd rotocoale de fum spre
pulpele gri, fierbinţi
risipindu-şi nurii fără sămînţă…

Nu crezi în alchimia veşmîntului
strîns cu lanţuri pe oasele
fără cuvinte…

Mustind bat în dungă, pline de mîzgă
orele morţii…

Actor, îngrengătură de chipuri
din cristal, să smulgi spinii fierului.
Să smulgi spinii fierului!…
Vorbele oarbe respirînd pe sub
gotice portaluri.
Aici să pui, în colţul scenei,
schela înaltă cu ştreangurile întinse,
acoperite de nectar…

Anunțuri

4 gânduri despre „Zaiafet

  1. E prea multă asemănare. Vulcanul meu, actorul tău… Poate că e doar o cincidenţă, dar… îmi amintesc de omul Popescu. Nu cred că are legătură, dar aşa de mult se potirveşte. Ciudat, exact cum ai spus…

    Apreciază

  2. E prea multă asemănare. Vulcanul meu, actorul tău… Poate că e doar o cincidenţă, dar… îmi amintesc de omul Popescu. Nu cred că are legătură, dar aşa de mult se potirveşte. Ciudat, exact cum ai spus…

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s