Menuet

O, mînă groasă peste frunze de velur!
Durerea-ţi coboară tot mai stăpînă în pîntec,
pachebot alb ca laptele sorbindu-ţi
fîntînile suspendate…

Vei domni într-un tîrziu vîscos peste ţara
suferinţelor tale, cu mulţi curteni şi
multe dansatoare, broaşte şi şoareci
încălzindu-ţi patul şi ceaiul amar.
În fiece noapte săruta-vei gheara păsării
alunecînde în scorburi de fiinţă…

Dar uşile mirelui nu le vei deschide niciodată,
blestemele dinspre porţile mari încă
îţi vor desface oasele de piele, cînd
îmbăiată vei fi în nectar,
perdelele mirelui de fum nicicînd
nu le vei da la o parte!

Cînd peste podul de ceară ridicat din apă,
liliecii blînzi te-or adormi
în şoapte, în mîngîieri,
vrăjitorul din turnul de noapte…

Anunțuri

2 gânduri despre „Menuet

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s