Albastru ultramarin

Dintr-un alb
rotund, sihastru
ochean de sultan,
înfăşurat în hamac,
joacă ecoul şi capul ascuns
prin golul curmeziş,
grăunţe de gheaţă şi stern…

Leneşă, tăiată, fiinţa
în trup de castel,
ca un ban rotund din aţa,
cu bisturiu de oţel,
alunecă în suflet de pelin,
lucitor şi umed,
cu riduri de fildeş,
aisbergul din vis de sultan…

Cu ochi de migdal şi fum
de tămîie-n sprînceană,
se-ntorc ageamiii din port
printre ferestre de patimi
cîntînd o ultramarină
regală, în praguri de aer,
un tigru ridică paharul
în dreptul buzei pătrate
şi gîlgîie pereţii,
la orizont se vede Bengalul!

Albastră, clavicula albă
de gheişă, ca o gresie a
fluviului galben, întinsă
în pînze, cînd coasa iederei
cade să se ascută în blondul
tăiş al tăcerii învinse…

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Albastru ultramarin

  1. In sigurătatea apelor nesfărşite, o privire aruncată printr-un ochean, întotdeauna va aduce în ochii minţii imaginile pe care sufltul şi le doreşte cu dor, cu patimă.
    A fost o încântare să cuprind această multitudine de imagini şi sentimnte atât de metaforic prezentate.

    Apreciază

  2. In sigurătatea apelor nesfărşite, o privire aruncată printr-un ochean, întotdeauna va aduce în ochii minţii imaginile pe care sufltul şi le doreşte cu dor, cu patimă.
    A fost o încântare să cuprind această multitudine de imagini şi sentimnte atât de metaforic prezentate.

    Apreciază

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s