Velasquez şi furnicile

Brusc,
încrucişat stupid
de ideea nopţii
am călcat pe o pasăre
dilatată sub talpa mea
ca însemnare a morţii.

Urmează spaima şi fuga
în propriul tău templu,
fereşte-te de oase şi de sînge,
de gusturile limbii tale,
de ochiul tău stîng
dictîndu-ţi lumina –
pasăre laşă fără o aripă…

Ca un trup de animal jupuit,
supravieţuirea prin rinichii
de gresie ai întunericului,
privire care iese aidoma
timpanului mîncat de viermi,
apoi…

Astuparea urechilor şi
a urletului, aşa se petrece
şirul de mesteceni spre linia
de alergare pe raza sătulă
de gheaţă…

Poarta ninsorii,
lasă-te ajuns din spate de iris,
izbit de alba culoare
şi de orbire,
doar atît, de orbire…

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s