Spleen

Era un timp din muguri
cu care să-ţi mîngîi trupul de apă
şi-un corăbier tînăr şi blond
blestemat să nu-şi mai vadă iubita vreodată…

Noi suntem ca doi vulturi albi
şi uzi de ploaie cu aripile-nfipte
în surîsul Giocondei;
din fruntea ei crăpată ne curg pe glezne
monezi şi călăreţi cu ochi de vin…

E rece-n cadrul tău rupestru
şi-aş vrea cu dalta să-ţi sufoc cavoul,
să îţi sărut singurătatea de pe buze…

În tîrg se vînd hulubi şi vrăbii mici,
cuvinte carnivore mă cheamă prin ceştile cu ceaiuri
curgîndu-mi către tîmple,
iar cioburile clepsidrei cu care m-ai izbit
în ochi încă lucesc şi nici măcar nisipul
din gînd nu mi l-am scos…

Şi tu, cu gust de plopi răpuşi în somn,
întinsă pe covorul vechi şi de prisos
îmi pari o evadată gîză
din insectarul meu obscur…

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s