În apa tăcerii

Priveam cum trec
doi cîte doi,
măreţii cai orbi
lăsîndu-şi pietrele
în faţa
albastrei-ceţoasei
fiinţe…

M-am ridicat
lăsîndu-mi şi eu
ceţoasa fiinţă
pe piatră,
ca un gît negru
sub securea tăcerii,
mai departe…

Anunțuri

Gîndul tău

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s