La chioşcul de noapte, non-stop, de lîngă casă, la ora tîrzie la care m-am dus să-mi iau ţigări, am zărit sub tejghea o carte veche, de prin ’60: Nicolae Iorga – Cugetări. Întors acasă am regăsit-o în bibliotecă. A apărut în Editura Tineretului… Ce-i drept şi vînzătoarea de la chioşc e tinerică!…
Am o problemă cu comunicarea electronică. Cred că e-mailul a devenit un “gen” desuet. Sau netiquetta e doar pentru fraieri? Ştiu, nesimţiţii sunt foarte… ocupaţi, n-au timp de fleacuri!
Umflă-te-n pene, dă-ţi cu pumnii-n piept! Cînd faci un ou cotcodăceşte zgomotos! Cînd fac alţii un ou, dă din aripi, fă praf în jur şi sari în faţă strigînd: “Eu l-am făcut!” Vei avea un succes dublu asigurat: recunoaşterea eternă a meritelor şi anularea celorlalţi!
Mă entuziasmează inflaţia de citate “inspiraţionale”. Au ajuns să ţină loc de viaţă. Iei o pastilă şi te duci la culcare liniştit. Ţin loc şi de rugăciunea de seară. Unii şi-au făcut meserie profitabilă din prescrierea lor, necompensat.
Apropo, m-am “băgat” şi pe pinterest! Nu ştiu cu ce se mănîncă. Un fel de tumblr. Nu cred să ajute cu ceva! 
“Dilema” on-line se dă pe bani. Vor încerca şi altele. Ar fi primul pas spre întoarcerea la chioşc.
O bătaie pe umăr, o consolare… Ascultă-l pe cel aflat pe valul suferinţei. Aşa suntem învăţaţi de mici. Nu ne învaţă nimeni însă cum să procedăm, pe cine să reclamăm, cum să ne vindecăm singuri cînd învăţăturile au defecte de fabricaţie… Asta pentru cei care nu au beneficiat de ”lecţiile” pentru evitarea iluziilor. Ştiu, se predau numai în… circuit închis!
E Carnaval la Rio! La noi începe Postul Mare şi oamenii nerăpuşi de nămeţi mor de ţurţuri! Nu, nu ne lipseşte carnavalul, noi îl avem în fiecare zi! Graţie curnaliştilor, de curînd revoltaţi.
Cîtorva mii de suferinzi rămaşi fără citostatice li se ia şi morfina! Ăsta e punctul culminant al reformei statului! Absolut, “niciodata statul nu va reusi sa se ingrijeasca de fiecare cetatean”, a decretat prim-preşedintele de partid şi de stat! Se aplică strategia de mare succes a ”ieşirilor” naturale şi voluntare din sistem.
Îmi doream zăpezile de altădată. Mă căiesc, deprimat. Acum îmi doresc grabnic primăvara. Ca să mă îmbrac şi eu “lejer” şi în roz! Drept pedeapsă mai am de aşteptat vreo trei luni!
Au salvat Grecia! Mă duc să citesc Legendele Olimpului! După care aş emigra. În… Grecia!
Servus, Blogolume!
Toate cele bune!
Pingback: La chioşcul de noapte. Răzleţe | Genunchiul Lumii | BunDeCitit.ro
Da, gânduri și interpretări ale atâtor evenimente pe care uneori fie nu le-nțelegem, fie nu dorim a le recunoaște. S-a ajuns ca , acum până și albul să doară și excelentă observația: ,,oamenii nerăpuși de nămeți mor de țurțuri”. Idei înmănunchiate într-o frumoasă relatare a zilei de azi la români”. Nimic nu ne iese, nimic nu ni se leagă-n prag; poate doar ura, prostia , nepriceperea. Felicitări, Flavius!
“Graţie curnaliştilor”, graţie lor!. Mi-o plăcut tare expresia.
…excepțional punctat și subliniat, flavius!…
Multumesc @Andre… Cuvintele incearca uneori sa coloreze si ele ce “vad” iar cîteodată le e chiar… ciuda pe… culori, palesc in fata lor
Multumesc mult.
Ca intotdeauna Flavius…. impresionata………. Si, tre sa-ti multumesc, atat pt articol, cat si pt faptul ca m-ai “intarit” in ideea de a scrie articolul desptr literatura motivationala (eu incerc sa nu abordez pe blog subiecte politice). Respect, si inspiratie in continuare!
@Olga… încercăm să ne ţinem pe linia de plutire şi, cît se poate… întregi şi fără farduri. Eu multumesc! Toate cele bune!
Si, totusi, dezamagirile nu au loc in circuit inchis… pacat. Dar ar fi minunat ca lumea sa-si poata “alina” dezamagirile numai cu citate, cugetari, legende, jurnale, poezii …. sau, de ce nu?
Da, @Daniela… de ce nu? Acest “numai” poate fi cîteodată aproape totul…
Cele bune!
Superbă răzleţire …
Fug să-mi iau o pălărie şi s-i ridic până-n grinda ceriului!
Ei, @Doru… e doar putina fotografie cu obturatorul blocat… de la ger!
Toate cele bune! Ma-nclin!
Pingback: Pe calea ferata… « Icepickk's Blog
Cugetam indignati. Mie mi-a placut parabola gainariilor. Bine v-am gasit!
A… dar si mie mi-a placut!
Toate cele bune!
Nu-i bai ca e iarna grea ci ca nu mai avem rabdare sa ne bucuram de ea… Probabil am obosit cu totii de atata navigare intre realitate, offline si online…
Dar pe dinăuntru poţi purta orice culoare, mai cu seamă pe cea aurie, a luminii, Flavius, oricând; cea pe care o simţi într-o anume zi, într-o alta, învăţând să te fereşti de cele rău prevestitoare.
Culoarea roz este a celor care de multe ori îşi păcălesc uitătura cu privirea, iar cele strălucitoare sunt ale fericiţilor…şi fiecare nuanţă din noi are un gust şi un miros.