Feed-urile… clipei. Identităţi alterate…

Convieţuirile noastre electronice sau convivialitatea noastră “virtuală”, aş putea zice, ne-au plasat şi multiplicat, fără să simţim, în realităţi paralele şi în feţe de nerecunoscut nici măcar în oglinzile de dimineaţă… Asta-mi e senzaţia. Am mai scris/vorbit despre asta, despre dependenţă şi sevraj, despre confuzie şi identitate alterată. Impresia asta e dominantă dincolo, da, de beneficiile cunoaşterii dezordonate, de comunicarea în viteză, de monetizarea gîndurilor sau cunoştinţelor de tot felul. E un vertij buimăcitor din care memoria, privirea, vorba, respiraţia, flirtul, atingerile ies şifonate rău. Sau nu mai ies niciodată…

Mai deunăzi, primesc un… ping (ce… sprinţar sună!) de la Vania, la care reacţionez instantaneu (văd, dau click sau like, automat, pavlovian) în repezeala căpătată de curgerea fără putinţă de asimilare a cuvintelor “socializante”, de sus în jos, pe fluxul infinit al  pereţilor şi monitoarelor comune. Într-un tîrziu realizez, privind la comentariile acelui text pinguit, că am răspuns la un mesaj aruncat în…  mare acum vreo doi ani! Cum am zis şi acolo am resimţit un soi de deja-vu… invers. O ciudată ieşire din spaţiu şi din timp. Erau acolo “prezenţi” nişte oameni şi nişte întîmplări cu substanţialitatea lor fie şi aproximativă asemeni celor din feed-urile clipei de acum.
Erau? Mai sunt? Eraţi? Mai sunteţi? Ce mai faceţi voi? Unde sunteţi? De ce v-aţi ascuns? Sau de ce aţi rămas încremeniţi în acel prezent? Zău, mulţi dintre voi scriaţi chiar bine! Întrebările astea le-aş pune acum aruncînd o privire tîrzie peste blogolume şi constatînd lipsa “la apel” a atîtora. Mulţi veţi fi trecut pe domenii neştiute de mine, mulţi vă veţi fi întors în “realitatea reală” şi (ne)iluzorie ştergîndu-vă conturile pe care le veţi fi găsit drept inutile. Cîţiva s-au dus de tot, dincolo, unde nu ştiu dacă se dau like-uri sau ping-uri, de unde nu cred că mai vor să aibă habar ce mai e pe aici şi să răspundă!… Experimentez, iată, acum această pinguire către niciunde, spre nimeni. Poate-mi va răspunde cineva… Poate, tot de acolo şi la fel voi răspunde şi eu mai devreme sau mai tîrziu…

P.S. – Pînă una-alta, în fireasca ordine a lucrurilor, la început de curăţenie de… primăvară, voi purcede, cu regretele de rigoare dar şi cu vina-mi de a nu fi la rîndu-mi prezent, la ştergerea adreselor fără… identitate şi respiraţie. Din blogroll şi din celelalte conturi de… aiurea.

Servus, Blogolume!
Toate cele bune!