Gambitul Damei. Sau alte deschideri…

Îl ştia de mult pe profesorul de şah, de cînd cocheta şi el cu acest sport. Îl vizita periodic pe domnul Tudor şi nu pentru cîte o partidă de şah, cît pentru a vedea care-i mai e starea ştiindu-l singur, prea bătrîn şi cu minţile tot mai plecate de aici. Nu, nu era nebun, avea doar o boală al cărei nume profesorul nici nu-l ştia, chiar dacă lună de lună îşi lua punga de pastile de pe reţetă… Domnul Tudor îşi amintea foarte bine amănunte despre lucruri petrecute acum 20 ani şi încă mai putea să-i explice gambitul Damei, Indiana Benoni, apărarea Caro Kann sau alte deschideri… În schimb nu ştia ce s-a petrecut acum cinci ani, anul trecut sau ieri sau ce se întîmplă azi. Cu el şi cu lumea din jur…
Ca în fiecare început de an, s-a dus la profesor cu obişnuita sticlă de vin roşu, cu grija ca ora să nu fie prea înaintată ştiind că bătrînul rar se înduplecă să aprindă vreun bec în casă după lăsarea serii. Viaţa “Domnului Şah”, aşa cum îi plăcea să-i spună, se învîrte între firimiturile aruncate porumbeilor pe pervaz, între cele cîteva mişcări de gimnastică zilnice şi răsfoitul sutelor de caiete cu partide de şah. Rar iese din casă de teama frigului sau, după caz, a arşiţei şi atunci mai ales dacă este necesar să mergă la doctor. O nepoată îndepărtată trece săptămînal pe la el să se îngrijească atît cît e posibil că profesorul e bine, că emfizemul nu l-a ţintuit în pat, să-i deretice prin casă, să-i spele cîte ceva, să-i plătească dările sau să vadă dacă nu cumva şi-a uitat, tot pe pervaz, prea mult la rece, vreun borcan cu supă sau pacheţelul de unt.
De data asta nu mică i-a fost mirarea văzînd că dom’ Tudor îl aştepta cu jovialitatea-i ştiută dar cu… televizorul deschis supunîndu-l, cu o privire nedumerită, unui tir de întrebări:
- Cine-i, măi băiatule Băsescu ăsta? Cum adică ne-au tăiat pensiile? Da ăsta cu mîna-n ghips, Vadim, ce-i cu el? Ce-o avut Sobaru ăla de s-a aruncat acolo peste deputaţi? Şi tot mai plătim datorii la străini, nu le-o plătit Ceauşescu pe toate?… Da’ Şengăn ăsta cine-i?!
- Nea Tudore, Băsescu-i preşedintele… Vadim e şef de partid şi deputat român prin parlamentul Europei… Tânărul ăla, Adrian Sobaru s-a aruncat, cum aţi văzut, disperat de ce se întîmplă în ţară… Şi da, cheltuim din bani împrumutaţi 600 de euro pe secundă! Ce-am plătit pe vremea lui Ceauşescu a fost de mult şi a fost o nimica toată! Şi Schengen e un fel de tratat care, vezi doamne, ne lasă liberi prin Europa…
- Hmm… făcu, profesorul, înmuindu-şi buzele în licoarea din pahar, dîndu-i de înţeles că a cam priceput…
Chiar dacă memoria îl părăsise undeva departe, inteligenţa-i era încă de invidiat…
- Deci cam asta e?… Adică văd eu că-i de rău pe afară… Moaşta lor pe gheaţă!, îngăimă bătrînul…
- Da, dom’ profesor… nu ştiu să fi fost mai rău de cînd mă ştiu eu… Eu n-am mai prins, poate matale…
“Domnul Şah” închise televizorul vechi şi lăsă ca mileul gri să-i acopere ecranul, spunîndu-i cu faţa luminată deodată:
- Hai să vezi ce am găsit! Uite, în caietul ăsta ai scris tu primele tale deschideri. Vezi?… Ce zici te mai încumeţi la o partidă?…
- Nu acum nea Tudor…  se înoptează, dar vin eu într-o sîmbătă dimineaţă şi încercăm, îi răspunse…
- Bine, bine… mereu eşti grăbit, nu ai timp niciodată… Atunci, hai noroc! Bun vinul ăsta de l-ai adus! La mulţi ani, băiete!, îi spuse văzînd că se pregătea să plece.
- Ştii ce, data viitoare adu pe cineva să-mi ia măgăoaia asta de televizor… E prea mare şi n-am trebuinţă de el… sau ia-l tu, aruncă-l fă ce-oi vrea cu el, da?
- Da, dom’ profesor, sigur că da… îi răspunse din uşă zîmbind…
Ştia că sîmbăta viitoare profesorul de şah va fi uitat şi de promisa partidă şi de caiet şi de vinul de azi şi de televizor şi de Băsescu…

Servus,  Blogolume!
Teo îşi recuperează timpul, cuvintele, serile… Gabriela pune în ordine nişte lucruri de care unii, pare-se, nici n-au auzit… De uz nu numai… casnic! O felie de cotidian, pe un trotuar, alungînd “ceva? văd la Dumitru. Corina găseşte un… unghi de privire pentru bloggeri. Da, parcă sîntem mai puţin activi pe măsură ce ne… învechim şi da, parcă mai atenţi la cei din jur… Victor e în… construcţie! Cristi îmi povesteşte ceva despre două personaje iar povestea-mi pare… teribil de cunoscută! Ana îşi lasă gîndurile să se ducă.  Dreptul doar al unei zile?… O turlă marocană pe sonuri de Dream Theatre nu puteţi găsi decît prin… călimara meşterului Adi! Delicatese, de astădată dulci, sunt de gustat la Rontzi. De încercat! Dese(m)ne baroce îmi încîntă ochiul la Gabi… La Cati regăsesc protestul împotriva benzinarilor. Sunt solidar dar tare mi-e că o minune ţine numai trei zile… Camelia găzduieste uneori povesti de… găze… Ilinca, de astă-dată… La Onu, o poveste cu tîlc despre un alt fel de… copilărie.  O întîmplare cu tîlc şi un… bricolaj blogosferic (mi-e dor de-un… “metatext”, aşa ca pe vremuri!) regăsesc la Adrian. Tot despre un… televizor alb-negru, îşi aminteşte Gina! Lilick ne arată lucrurile şi… fauna aşa cum sunt…  De la Andi aflu cum trebuie să “caut” un film… Virtualkid îmi arată căile dintre insule. Uneori închise… Un cîntec găsesc la Deea. Sau cîntecul? Atît.  Cum vine treaba cu persuasiunea şi cu locul dănsei prin blogolume îmi zice Daurel. O luptă dreaptă, văd, s-a purtat (şi) la Cella… Prin alte părţi încă se mai poartă, cu rezultat… incert ! Un gînd de primăvară, poate? La Roxana… O liniştire a unor cai, pare-se că se poate la… Rodica Despre semnele anului se-ntreaba, ne-ntreabă Cristian… Tot cu un bătrînel prin preajmă despre un maclaivais facebookist spune Dramoleta. Cunosc, adică…  Aferim! La Mirela, inconfundabile, povestite parfumuri…  Mircea îmi aminteşte despre un leac de suflet: Eugenia Vodă. de regăsit! Ana lu’ Manole mai c-ar răsfoi o… Gheba… Mai că-mi aduc aminte! O poveste… din curte, aici şi la vară… cald! Am auzit că s-a vîndut… Rondul de noapte! La Vania!

Toate cele bune!

P.S. Din muzichie, desigur numai titlul!