Azi nu e azi

O zi plină azi… Zi plină de semnificaţii însă goală de… prezent. Prezentul, de o bună vreme, ne e plin mai curînd de morţile unora decît de întîmplări care să ne ducă undeva. Aş fi vrut să scriu despre lucruri mărunte, despre bucurii simple sau tristeţi banale şi aş fi făcut asta chiar cu o undă de umor. Aş scrie, zău, despre varza murată, despre un bistrou şi nişte lăutari, despre o starletă, despre un anticar sau un cizmar, despre un ceasornicar şi un bucătar, despre un amantlîc, despre un studiu de piaţă sau despre inflaţie şi tendinţe, despre o muzichie şi-o poezie, despre festivalul de teatru, despre taxele municipale şi gigacalorii, despre ce a zis azi Băsescu, ba chiar despre şobolanul strivit pe care era să-l iau în picioare pe un trotuar… Constat însă pe zi ce trece că nu-mi iese. Cum constat că pagina albă mă sfidează tot mai feroce iar genunchiul ăsta al lumii tinde să devină unul aşa, de duminică sau de… marţi, cum s-ar spune…
Ei bine, e nouă noiembrie. Ziua în care s-a născut un Turgheniev (am fost cîndva “chinuit” de obligaţia de a-i citi “Prima iubire”) şi ziua în care au murit (firesc, nu?!) alţii: mirabilul Apollinaire (“Zile, nopţi trec, eu ramîn…”), blîndul Yves Montand (“Garçon!”) şi Omul de Stat Charles De Gaulle (“Cimitirele sunt pline de oameni indispensabili”!) Ţin minte albumul biografic de la “Plon”, al lui De Gaulle, pe care-l răsfoiam cu un soi de curioasă evlavie puşti fiind!…  Şi tot într-un 9 noiembrie cădea Zidul Berlinului… Apoi, cîndva, se apropia un 15 Noiembrie, parcă la fel de cald ca ăsta de acum… Privind peste ziua asta stau şi mă întreb: ce ne (îmi) lipseşte pentru ca azi să fie… azi?

Servus, Blogolume!
Caut optimismul mai puţin… grav al zilei de noiembrie pe la Cristian, Vania, Rodica, Cella, Daurel, Cristian, George, Gabi, Onu, Carmen, Teo, Mircea, Mirela, Camelia, Karla, Ciprian, Cati, Aurora, Oplisme…