Pe la 12 şi ceva. Refugii

Sîmbătă. Ora 12. Literele mi se par mult mai mici şi mă întreb cum să procedez cu ultimile trei ţigări din pachet: să le păstrez pentru mai tîrziu şi să le savurez cu voluptate, să le fumez cu furie una cîte una sau să le arunc pur şi simplu? Şi ce voi face cu acest ultim pachet de ţigări? Să îl păstrez ca pe un trofeu, ca pe o dovadă a unei plăceri vinovate sau ca pe o sentinţă? Sau să îl arunc pur şi simplu? Literele mi se par mult mai mici de la o vreme încoace…

Sîmbătă. Ora 12 şi 14 minute. Nu am mai deschis televizorul azi, pînă la această oră. Am oroare de tabloul apocaliptic care mi se înfăţişează. Aştept, în schimb, căderea acestui guvern tîmp, aştept satisfacţia acelui moment chiar dacă sunt convins că asta nu-mi poate aduce nimic bun, chiar dacă ştiu că lucrurile vor merge mai departe la fel. La fel de rău, spre mai rău. Nu există nicio alternativă, poate doar aceea a unui peisaj mai puţin mincinos, mai puţin mizerabil… Mă mulţumesc cu puţin…

Sîmbătă. Ora 12 şi 22 de minute. Citesc dintr-un  interviu al lui Matei Vişniec în EVZ: “Ştiind ce se întâmplă în lume în timp real avem impresia că datoria noastră de cetăţean, dat fiind că am acordat din timpul nostru îngurgitării informaţiei, a fost împărtăşită. A fost realizată. Ne-am făcut datoria. Şi atunci, nu mai reacţionăm.  Oamenii vin acasă, se uită la jurnalul de la ora opt, care este o listă de orori, şi, după ce timp de jumătate de oră îngurgitează toate aceste lucruri macabre de pe planetă, se aşează la masă cu familia, sau se uită la un film sau joacă o canastă, sau ies în oraş şi se duc la un bar. Viaţa continuă.”

Sîmbătă. Ora 12 şi 33 de minute. Citesc mai departe, din “Dilema veche” de astă dată. “Nepăsarea la români”, e un titlu care-mi place, al doamnei Constanţa Vintilă-Ghiţulescu: “Românii sînt oameni de treabă, aşa ca regulă generală: nici prea harnici, dar nici prea leneşi, nici prea hoţi, dar nici prea cinstiţi, nici prea deştepţi, dar nici prea nătîngi, nici prea iuţi la fire, dar nici prea calmi. Cu alte cuvinte, nici aşa, nici altminteri. Se bat cu pasiune pentru o idee, dar nu prea mult timp, căci odată ridicat spre ceruri „acel ceva“ cu eforturi, năduşeli, cheltuieli, lupte furibunde, abandonează în uitare „opera“. Şi chiar de n-ar fi ctitorul cel care să-şi lase în uitare „ctitoria“, atunci au grijă alţii să distrugă pînă la temelie, furînd chiar cărămidă cu cărămidă, opera fondatorului. Nu neapărat din trebuinţă, ci uite aşa.”

Sîmbătă. Ora 12 şi 38 de minute. Pe vremea cînd scriam cu îndîrjire, cu regularitate adică, în acest blog – nu mai văd sensul acestui fapt de la o vreme! – obişnuiam ca sîmbăta să las loc poeziei. Las loc poeziei fiindcă nu mai văd alt refugiu… Poeziei şi muzicii, şi blogurilor, cîte mai sunt, şubrede… Azi ar fi rîndul lui Federico Garcia Lorca:

Casida plînsului

Mi-am închis de tot balconul
căci nu vreau să aud plînsul,
dar prin zidurile negre
nu s-aude decît plînsul.

Prea puţini îngeri mai cîntă,
cîini foarte puţini mai latră,
mii de viori se pot pierde
în palma mîinilor mele.

Dar plînsu-i cîine imens,
plînsu-i înger uriaş,
vioară imensă-i plînsul,
lacrimile muşcă vîntul,
nu s-aude decît plînsul.

Sîmbătă. Ora 12 şi 46. Caut o melodie pentru acest post. Va fi Scott Davis, pe care vreau să-l…  postez de cîteva zile. O să-l ascult apoi ceva mai tîrziu, mai pe îndelete. Apoi voi căuta, drept bineţe, cîţiva prieteni cărora să le dau de veste cu nişte pinguri, că mai sunt şi că trec pe la ei  în aproape fiecare zi… Apoi o să caut un titlu. Apoi voi bifa niste “tag-uri”, nişte “categorii”, încheind şi anevoioasa “cosmetică” de final a acestui post… Apoi o să mă duc să fumez penultima ţigară. Va fi sîmbătă pe la orele 13 şi ceva…

Servus, Blogolume!
La George, o poezie pe o fotografie cu zimţi. Vremuri… La Andi despre iubirea cuvintelor şi despre neîntîmplarea iubirilor… La Nea Costache, un apel către parlamentarii “uninominali”. Să fie responsabili, să voteze moţiunea. Îl dau mai departe… La Gigi, despre feţele noastre, cotidiene… altele parca în fiecare zi. La Onu găsesc senzaţia că se mai poate ceva… La Cristian văd cum şi-a aprins şi el o ţigară, şi-un gînd… La Vania aflu despre o… rezolvare cosmică a situţiei. La Paul văd cum vine vorba despre nişte regnuri marine… La Ana găsesc un gînd de ordine şi de… făcut curat prin unele şi altele. De urmat… La Camelia, despre singurătăţi în doi…