Gînd de dezintoxicare

Acum ceva vreme, văzînd că tot umblu pe… calea trubadurilor, un amic mi-a atras atenţia asupra celor de la “Trei Parale“. Atunci am uitat îndemnul lui, acum însă, probabil înghiontit de un dor ascuţit de o… foaie verde am început să-i caut. Şi iată-i, cu muzichiile, dar şi cu pagina lor web. Iar din aproape-n aproape am dat şi de trupa “Anton Pann“, toţi umplîndu-mi seara cu ceva ce nu e deloc de trei parale, ceva ca un marş nupţial al primăverii ce stă să vină. Cît de veche le e muzica şi cît de românească şi cît de autentică şi că mai sunt şi alţii care fac asta, mă interesează mai puţin. Într-o perioadă sufocantă în care cuvintele zăngăne în gol, în care sensurile şi conversaţiile sunt de conjunctură, sau ascund ceva în chip de perdele de fum, importantă, cred eu, este dezintoxicarea. Este de încercat o dezintoxiare, iată, a muzicii şi ambianţelor… sonore care ne înconjoară. Există şi o dezintoxicare a cuvintelor… Apoi, poate că e posibilă şi o dezintoxicare a memoriei, a relaţiilor şi prieteniilor noastre, a gesturilor noastre obligatorii de zi cu zi, a fişei postului, a drumurilor şi vecinătăţilor noastre cotidiene, a blogolumii… Aşa mi-aş dori să întîmpin primăvara, dacă aş fi în stare, cu gîndul intrării la dezintoxicare… Gînd, mai curînd ateu, decît cel al postului mare, cu care ar putea fi asimilat… Apoi, nu-i aşa?, mîine-poimîine apar şi urzicile, leurda, spanacul…