De ce ţi-e frică? Prin ziua cea lungă

Astăzi m-am întîlnit, citind, ascultînd, văzînd şi simţind cu… frica. Întîmplător mi-a sărit în ochi un editorial de-al lui Andrei Pleşu din “Adevărul”, “Frica“. Şi cum îl găsesc savuros pe Pleşu, ca scriitură, am citit pînă la capăt: “Ştiu că ţara se bâlbâie şi că vremurile sunt grele. Dar nici psihologia drobului de sare nu ajută. Şi nici obiceiul de a pune frică peste frică, de a înrăutăţi răul şi de a urâţi urâţenia, oricât rating ar aduce acest obicei. O singură frică pare să fi dispărut cu totul din lumea noastră: frica de Dumnezeu, în care trăiau, nu de mult, înaintaşii noştri. Iar când frica de Dumnezeu dispare, toate celelalte frici, mici şi mari, invadează scena în devălmăşie.” Apoi, mai tîrziu, am văzut un spot al “mişcării de rezistenţă” al celor de la Jurnalul, un spot cu Florin Piersic Jr., care parcă se încheia aproximativ aşa: “Panica a pus stăpînire pe tine…” În cele din urmă mi-au căzut ochii pe un e-mail care conţinea un citat din Stephen R. Covey care zice: “Să fii o forţă a naturii în loc de un ghemotoc febril şi egoist de dureri şi suferinţe, care se plânge că lumea nu se ocupă exclusiv de realizarea fericirii sale.” Mesajul acesta din urmă ar fi unul mobilizator care ar trebui să le atenueze pe celelalte… Un fel de leac…
Şi termenul îmi provoacă deodată şi alte curiozităţi, pe Google primesc 2.000.000 de rezultate. Wikipedia zice că “frica este un mecanism de supravieţuire“, din altă parte aflu că frica “accelereaza bataile inimii şi ritmul respiraţiei, muşchii se contactă si mîinile tremură şi sunt reci, pielea se face ca de găină“, iar de undeva, din Softpedia, mi se spune că starea asta ar putea fi tratată cu o pilulă cu cortizol. În acest din urmă caz nu ştiu însă ce ar mai rămîne însă atunci din mecanismul ăla de supravieţuire… La sfîrşit întreb:  de ce ne este frică privind spre noi înşine şi spre noi mişcîndu-ne în ţara asta? Ce fel de frici sunt în noi?… Ne mai păzesc şi vindecă ele de ceva sau sînt patologice? Spunea, cumva, cineva: “De ce le e frică nu scapă” ?!
Între timp am găsit şi am ascultat şi spotul acela cu Florin Piersic Jr. Şi zice aşa: “… Şi apoi se face noapte, iar tu închizi televizorul şi te duci în camera copilului tău. Trebuie să te asiguri că fetiţa ta sau băieţelul tău e departe de tot ce ţi-a arătat televizorul. Iar după aia adormi greu fiindcă panica a pus stăpînire pe tine şi n-o să te abandoneze nici în somn. Iar a doua zi, te bucuri că a răsărit soarele şi alergi ca un robot prin ziua cea lungă aşteptînd cu sufletul la gură venirea serii. Diseară o să vezi iar ce lucruri îngrozitoare s-au mai întîmplat azi şi o să te miri că tu ai scăpat neatins…”