În beţia istoriei. Il Padrino dixit!

“Salve, signor Flavio!
Scuze pentru pauza de comentarii dar… Mai are omu’ trebuşoare şi prin altă parte şi nu apucai să te „văd” pâna azi prin „blogulume”. Iar îmi ridicaşi mingea la fileu cu neica Papură Vodă… Nici eu nu cred că am preşedinte, Flavius… Nici măcar de la Împuşcat încoace… Suntem, din ce în ce mai înglodaţi în mocirla căreia îndrăznim să îi spunem democraţie originală, fapt pentru care ies pe ţeava democraţiei aberaţii gen Ilici, Emil cel învins de Secu şi eternal Băse…Care ţara şi-a mai bătut joc de interesele şi de resursele sale strategice cu atât de mult elan ca noi? Băse’ e gen „finis coronat opus”. E cel care duce „pe culmi de progress”eşecul demersului nostru de a crede că suntem o ţară, cu adevărat democrată şi stăpână pe destin…
Suntem, pe naiba… Suntem ţara căreia singurul instrument de politică externă i-a rămas trupa plecată, la ordin, prin teatre de operaţii externe şi care dă colţu’, din când în când, shoulder by shoulder, cu nenea aliatu’ Sam… Nu tu camioane, nu tu maşinuţe, nu tu textile, nu tu grâuşor şi alte alea… Avem Cola, şi E-uri în draci şi…fiţe cât încape…şi başca, pe circaru’ Base’. Cred că îşi plâng în pumni unii europeni mai cu ştaif că ne băgară în UE….Un asemenea personaj gen prim preşedintele de partid şi de stat e o bătaie de joc la adresa României şi el, asta e certitudine pentru mine, a mizat intens (a şi „săpat” cu sârg la asta) pe lipsa unui contracandidat care să-l scoată din circuit la alegerile prezidenţiale din decembrie. După „aburirea”PSD cu anul de guvernare împreună, Băsescu se consideră de neînlăturat şi îşi arogă statutul de “lider maximo”, care controlează totul. Stare de fapt posibilă din cauza veşnicului oportunism şi pupincurism românesc al acelora dintre noi care, conform proverbului „obraznicul mâncă praznicul” s-au „băgat” în politica asta ciudată „de rit românesc” şi au încurajat această tendinţa ce duce spre niciunde…
Nenea acesta are o singură obsesie, aceea a persecuţiei ! Toti sunt răi doar ‘mnealui şi gaşca ‘mnealui sunt buni! Şi ştie să o spună şi a transmis-o, cum de altfel e normal, şi celor care îl simpatizează!! Majoritatea dintre aceştia ar trebui să nu aibă memoria scurtă şi să îl aibă în „amintire’ pe Băse, cel care refuză procesul cu Ucraina, pe Băsescu care este prietenul lui Haysam şi tot neamul lui, pe Băsescu care a băut şi s-a suit la volan, pe Băsescu care a visat un dezastru de guvern, pe Băsescu care a tras-o pe „ţiganca împuţită”de urechi, pe Băsescu care a băgat PSD la guvernare după ce principala lui temă de campanie a fost războiul cu PSD, pe Băsescu care se trage de… cu Bercea Mondialu’etc…mulţi de etc…!
Din păcate, suntem o ţară căreia îi place să fie condusă de cizmari, piraţi şi cine ştie mai ce ciudaţi ieşiţi din beţia istoriei! Eu, unul, sunt dintre cei care nu au crezut niciodată că dracul (Aghiuţă, Belzebut, Lucifer, B…. etc) poate fi neprihănit….
Şi la ce-mi foloseşte ? Iartă-l, Doamne că, mai tot timpul, nu ştie ce face!
Totuşi…să vă fie bine şi…una affetuosa stretta di mano !

Zile faine!
Il Padrino”

P.S. - De azi, şi e un gînd mai vechi ăsta, îmi deschid blogul, Genunchiul Lumii, gîndurilor şi textelor celor mai inspirate, celor mai bine scrise care-mi vor poposi la… “Poşta redacţiei”. Le voi publica pe prima pagină fiind păcat să se piardă printre comentarii. De multe ori găsesc acolo rînduri superbe, rînduri mult mai bine scrise, mai logice, decît cele care le-au provocat. Voi căuta mai în urmă şi voi mai scoate la suprafaţă, sper cu voia tacită a autorilor, astfel de pagini fie ele pamflete, ironii dar, firesc, cu cei şapte ani de-acasă.
Şi încep cu “Il Padrino”, cronicarul atît de însufleţit al Genunchiului Lumii şi al Blogolumii, pe care îl preţuiesc în chip aparte. “Il Padrino”, care – şi i-am spus-o de mult! – ar fi un… Godfather al blogosferei, dac-ar vrea… Braşovean de-al meu care, scrie cu atîta har, pe care-l ştiu, şi pe care abia aştept să-l întîlnesc la o promisă, reciprocă, ulcică de vin…
Mă-nclin, fratello… Padrino!