Ultima defilare. Cu Obiectivu’ Paişpe

Se nimeriseră unul lîngă altul în faţa Arcului de Triumf.  Era o zi de iarnă, rece, uscată dar însorită. Cel ponosit, cu fîş verde şi cu şapca tricotată, tot verde, un şomer navetist în prag de pensie, venise cu trenul, cu noaptea-n cap… Celălalt, cu un palton lung, fin şi cu pantofii de lac lucitori, tocmai coborîse din limuzina cu escortă şi părea nedumerit că băieţii îl cam lăsaseră decoperit în mijlocul oamenilor. Bîţîiau acum amîndoi de frig aşteptînd nu’ş ce…
- Domnu’, domnu’, auzi?, îl abordă cel cu ciupilica verde pe cel de lîngă el…
- Ce-i mă?!
- N-ai o ţigare, că-mi arde buza de una de pe la Feteşti!
- N-am mă!
- Da’ auzi, ce-or fi lăsat ăştia ziua naţională acu’, pe frigu’ ăsta? Şi nu mai încep ăştia o dată sau le-o fi îngheţat şenilele?…
- Mai taci mă şi zi-mi nu mi-l-ai văzut pe unu’ mic cu ochelari şi pă una blondă încoţofenită şi cu tocuri, pe-aci?, întrebă chelu’ în timp ce căuta ca un viezure, cu privirea cîş, prin mulţime.
- Te pomeni că-ntrebi de aia, de….? Au trecut p-aci, prin faţă, da’ s-au dus, că nu-i băga nimeni în seamă, zise omu-n fîş cu un zîmbet larg ce-i lăsa să se vadă pauzele mari din dantură.
- Cum mă, unde s-au dus, că văd şi eu acu’ că la tribună-s alţii, vreo treisutedouăjdoi, dacă i-am numărat io bine… Ptiu, fir-ar, uite şi fo doi moguli acolo, aşa-i?
- Hă, hă, hă… aşa-i… da’ ia stai să te văd… tu oi fi… bătu-te-ar!, exclamă şomerul trăgîndu-şi şapca spre ceafă şi înghiţindu-şi vorbele… .
- Taci mă, să nu te audă careva!
- Da’ ce-i dom’ preşedinte de te-au lăsat ăştia de căruţă aici?
- Nişte trădători… nesimţiţii, m-au lăsat aci să mă vadă lumea, să o iau eu pe jos, să mă facă de ocară… Las’ că le arăt eu lor! Auzi bă, da’ tu cu cine votezi, bă?
- Cu matale, dom’ preşedinte, dacă dai şi tu o ţigare şi-un pol de-o bere!
- Na, ia de aici, şi îi dădu ultima ţigară din pachet… bombănind… Nici ţigări nu mai am… în dumnezeii şi cristoşii…
- Să trăiţi domnu’ preşedinte, vă rugăm să ne scuzaţi… da’ ne-a dat ăia de la bază prost coordonatele, staţi că vine acuma maşina să vă ia… îi strecură la ureche şoferul sepepist în costum apărut ca din senin…
- Ce coordonate, fir-eaţi ai dracului să fiţi…
- Staţi liniştit, domnu’ preşedinte… şi ni s-a dat ordin să vă întrebăm: ce preferaţi mai stăm pe-ai să vedeţi un elicopter, un tanc, ceva sau mergem la palat să vă luaţi bagaju’?
- Ce bagaj mă?!…
- Păi aşa ne-au zis: “Laşi un pic Obiectivu’ Paişpe printre oameni, că tot îi plac băile de mulţime şi dup-aia îl iei, mergi cu el să-şi ia geamantanele şi valea-n Mihăileanu cu el, să nu-l mai vedem pe aici!”
- Cum mă? Ticăloşii… Auzi bă, dă şi mie-un fum din ţigarea aia! Auzi bă ce mi-or făcut ăştiea! Acu, de ziua naţională, înainte de alegeri, să mă facă pe mine de ruşine! îi spuse răstit preşedintele amărîtului cu ciupilică. Tu-i mama lui de pumn şi de curea lată, cum nu mă lasă ei pe mine să le zic vreo două verde-n faţă!
- Deh… încercă şomerul în prag de pensie să spună ceva…
- Haideţi domnu’ mergem, că mai am să-l iau azi şi pe unu’ Iohan de la aeroport?!, întrebă sepepistul, evident nervos.
- Da’ nu-i constituţional, măi băiete! Ce mă umflaţi aşa cum vreţi voi? Ce-ţi permiţi tu să mă întrebi pe mine, nu răspund decît în faţa poporului!, ţipă preşedintele congestionat. Lăsaţi-mă să văd parada şi du-mă la Parlament! Încheind mai mult în gînd decît să-l audă cineva cu un: “Fir-ar a dracului… de blestemăţie, cu dezvăluirile lor cu tot!…”
- Ce paradă, dom-le, v-au copt-o ăştia, v-aţi trăit traiu’, v-aţi mîncat mălaiu’! îi şopti batjocoritor omul cu ciupilica verde… în vreme ce doi băieţi cu căşti în urechi îl luau pe sus pe preşedinte împingîndu-l spre maşina blindată, pe ritm de … Treceau batalioane române Carpaţi!
- Şi tuuu, trădătorule! Să-mi mai ceri tu vreo ţigară vreodată!, îi strigă Obiectivu’ ameninţînd cu pumnul strîns, prin geamul maşinii pornite-n trombă în direcţia opusă coloanei festive…
- Bine că nu mi-a fript şi-un cap în gură, nesimţitu’ naibii… Şi nici ţigări nu avea, sărăntocu’… îi spuse şomeru’ duduii interzise de lîngă el care asistase la toată scena…
- Ce te holbezi aşa, femeie afuristă? Parada dracului, că nici n-am văzut elecopterele şi-am şi îngheţat ca un rahat!… Las’ c-am auzit eu că asta a fost ultima, că la anu’ o s-o mute vara înapoi, de 23 august! Şi-auzi, să-l mai votez! Hmm… o să-l voteze bunica din mormînt, Doamne iartă-mă! îşi spuse ultimul cuvînt fostul navetist tîrşîindu-şi picioarele îngheţate spre  gura de metrou din Victoriei… în ritm de Deşteaptă-te Române…

P.S. – Am primit acest dialog, pe mail, pe surse. Şi, după cum se vede, întîmplarea petrecîndu-se… mîine, cu personaje absolut imaginare, e posibil ca totul să fie doar o intoxicare… sau fabulaţia unei minţi înfierbîntate!