Eram gata să închid, din nou pentru o perioadă destul de lungă, televizorul în seara asta, mînat de paranoia la care asistam de cîteva ore. Paranoia detaliilor bolnave, aberante, privind cine, ce şi cum să se petreacă dezbaterea prezidenţiabililor în faţa… ţării. Îmi este limpede că această situaţie absurdă a fost pornită din lipsa substanţei, voinţei şi a argumentelor pe care aceşti prezidenţiabili ar fi trebuit să le pună azi pe masă în conturarea unor soluţii cît de cît impezi pentru ieşirea României din criza generalizată în care se găseşte, criză rostogolită tot prin concursul direct sau indirect al respectivilor…
Ei, şi cum eram gata, zic, să închid televizorul, surpriză: Geoană şi Antonescu, la aceeaşi masă, la “Sinteza Zilei”, la Antena 3! Era pînă la urmă o parte din dezbaterea care mă interesa, cu care consider că ne erau toţi datori şi care mă ţinuse conectat, şi, iată, cu atît mai interesantă cu cît doar traiectoria celor doi este cea care mai contează. Antonescu şi Geoană, oricum cu o clasă peste ceilalţi din hora asta, în chip inedit ajunşi unul lîngă altul au produs, o cîtime de dezbatere, deloc pregătită de staff-uri.
În aproximativ trei sferturi de oră, principalii contracandidaţi ai lui Băsescu mi-au lăsat cîteva impresii, dar nu şi convingeri. În primul rînd, au încercat să se contreze, să se atace, ca doi cocoşi tineri, părînd să vorbească la început limbi diferite. La cuvîntul “minciună” rostit de Antonescu, Geoană cel vădit stingherit de postura în care se afla, adică aceea de confruntare care nu-l prinde, pe care evident că o evită, a alunecat pe panta “grelei moşteniri” a guvernărilor liberale. Antonescu, la rîndul său nu a putut să iasă din marota acuzelor legate de marile gafe ale şefului pesedist pedalînd încă pe temele astea fără nicio aplicaţie la nevoile curente ale românilor. Aceste schimburi de replici au consumat aproape tot timpul emisiei în ciuda aşteptărilor celor iluzionaţi să găsească o brumă de luciditate şi o ancoră în realitate în disputa cu pricina.
Am regăsit uşor tentaţiile politicianiste ale celor doi, puse faţă în faţă, în coloraturi şi intensităţi diferite, dar prezente, evidente. Ca atitudine am văzut încercările disperate ale lui Geoană de a se eschiva în spatele cuvintelor umflate cu pompa dar şi satisfacţia lui Antonescu de a-şi expune, cu plusul său oratoric, interlocutorul la aceleaşi subiecte prea departe de ziua de azi şi de… mîine a celor mulţi. Dar nu mă aşteptam oricum ca vreunul din cei doi să aibă în mînecă miraculoasa soluţie pentru rezolvarea problemelor neamului, cum bineînţeles ştiam că, pînă la urmă, nu Preşedintele e cel chemat să rezolve concret aceste probleme.
La urmă însă, şi la îndemnul moderatorului Mihai Gâdea, am zărit şi o umbră de luciditate, nu şi suficientă, deoarece cred că ea poate fi de tot… umbrită în timp de tentaţiile mai sus descoperite. Astfel, la urmă, cei doi au susţinut, la întrebarea lui Geoană, că după alegeri sunt dispuşi să caute soluţii împreună într-o formulă fără Băsescu şi PDL. Iar aici Antonescu i-a pus o condiţie lui Geoană: schimbările să fie fundamentale, adică fără de-alde Vanghelie sau Hrebenciuc la manete. Şi au bătut palma… Şi nu mi-au mai părut fundamental diferiţi… Apoi, desigur – tot din sfera concluziilor mele grăbite prilejuite de această emisiune – Antonescu l-a dominat de departe şi pe Geoană deşi, din păcate, nu cred că asta mai contează în economia scorului final al alegerilor.
Cum aveam de gînd să mă întreb ce am reţinut după toată această c(h)ampanie electorală sau dacă am reţinut ceva, acum am un răspuns. Am reţinut două confruntări: Băsescu-Antonescu şi Antonescu-Geoană. Probabil vor mai fi vreo două de acum înainte cam în aceleaşi tonalităţi… Confruntări în care cineva “îl bate” pe altcineva fără ca, în cele din urmă, eu sau ziua mea de mîine să se fi ales cu mare lucru… în afara previzibilei schimbări a chiriaşului de la Cotroceni şi a unui dram în plus de speranţă.
P.S - Una peste alta, am reuşit acum să şterg dintre “tag-uri” unul care mă deranja peste măsură şi prea folosit pe aici: “Băsescu”. Katie Melua rămîne!
A fost jenant din partea staff-urilor, si nu numai, ca nu au reusit sa ajunga la niciun consens in privinta organizarii unui debate.
Cel mai castigat, in momentul de fata, mi se pare Antonescu. A participat la doua dezbateri, mai mult sau mai putin dezbateri, si poate ca asta a contat in ochii multor alegatori.
Despre Basescu, ce pot sa-ti zic, el merita nu doar sa fie sters din tag-urile tale, ci din viata noastra, pentru totdeauna. Daca mi-ar sta in putere, l-as exila, cel mai probabil pe o insula indepartata.
Cele bune:)
E bine că rămâne Katie… Ce ne facem, fiindcă inevitabil rămân şi ceilalţi pe lângă ea????
Pingback: Cu ce m-am ales? Tag-uri… | Acronim.ro
Mai mult sau mai putin voit nu am putut urmari dezbaterile televizate dar cei din jur imi spun ca a fost cea mai murdara campanie electorala de pana acum. Este asa? Daca da, cred ca nu mai avem cum sa scapam de actuala clasa politica.
Ar fi fost păcat să nu fi rămas Katie Melua:)
N-am vazut. Nu mai pot sa ma uit, pentru ca totul mi se pare o imbacseala- vorbe, vorbe , in acelasi timp.Din toate directiile. Sau pe apucate.
Citindu-te , incerc, un fel de limpeziri.
Poate!
Multumesc!
Ha ha ha! Ai vreo premonitie?
Am mutat pe sport, că riscam să nu mai merg defel la vot…
Politichia,bat-o vina,nu-i de noi,prea suntem in epoca de piatra….cum ei nu votau decat cu bata,cred ca noi le suntem urmasi!
Flavius, cred că postarea ta, este mai la obiect decât aşa zisa “confruntare”. Un viitor preşedinte de ţară, trebuie să-şi motiveze plauzibil candidatura… nu am văzut aşa ceva, dar dacă Băsescu iese de pe scena politică, rămâne totuşi speranţa că se mai poate face ceva!
Invit frumoasa ta fetiţă, să afle de pe blogul meu “Cum au dispărut scrisorile lui Moş Crăciun”. Numai bine!