Nu a aflat nimic altceva azi. A asistat doar la alte scene egocentrice fără să înveţe ceva din asta. Zile scurte, împuţinate de trăiri şi de sine. Buimăceli, risipiri, senzaţia dimineţilor şi serilor luate de fiecare dată de la zero. Se anunţă obositoarea despărţire de toamnă, după cîteva iluzorii tandreţuri ruginii cu soare. Şi dispreţul definitiv de pe chip la vederea… statuilor din chirpici. Curînd, zăpada. Aceeaşi în fiecare dimineaţă. Aceeaşi ca şi durerea aia ascuţită din genunchi. Pînă atunci îşi aminteşte de un poet, Federico Garcia Lorca. Îşi aprinde o ţigară şi îl ascultă. De la zero, deşi l-a citit de atîtea ori. Poate a trecut, deja, prea mult de atunci…
Federico Garcia Lorca
Gazelul fugii
M-am pierdut de multe ori pe mare,
cu auzul plin de flori abia culese,
plin de-amarul dragostei şi-al agoniei.
M-am pierdut de multe ori pe mare,
cuim mă pierd adesea-n suflet de copil.
Nu există noapte, cînd, dînd un sărut,
să nu simţi surîsul lumii fără chip,
nu există nimeni, să nu-şi amintească,
un născut de-atinge, căpăţîni de cal.
Căci pe frunte cată trandafiri întruna,
asprele privelişti de albite oase,
iar mîna nu are un alt sens decît
rădăcini să fie, umblînd prin pămînt.
Cum mă pierd adesea-n suflet de copil,
m-am pierdut de multe ori pe mare.
Neştiind ce-i apa, cat mereu o moarte,
fără de lumină trupul să-mi consume.
Deci fumezi si iti place Garcia Lorca
O dimineata in care sa pornesti de la 1 iti doresc 
durerea ascutita din genunchi se trateaza cu poezie.
Lorca…
M-am pierdut de multe ori pe mare,
cu auzul plin de flori abia culese,
plin de-amarul dragostei şi-al agoniei.
M-am pierdut de multe ori pe mare,
cuim mă pierd adesea-n suflet de copil.
daca pastram sufletul de copil, suntem vii
buna dimineata Flavius. imi aprind si eu tigara si citesc. in liniste
http://www.flickr.com/photos/36634963@N00/341390577
un personaj interesant domnul lorca.
multumim pentru el
zi buna
‘durerea aia ascuţită’ o să treacă, mi-ai zis asta cînd a trebuit şi ţi-o zic eu înapoi azi, pentru ce-s prietenii?
cu F.G.L., multe ne trec, şi cu…
Flavius, nu tot ce ‘vedem’ e ‘aşa’
(şi) ochii noştri deformează uneori
nu sunt eu destul de tristă că vine (iar?) ‘iarna’? azi ţi-ai propus să- mi administrezi o doză de depresie?
n-am soare, zău, dar îţi trimit gînduri, pline de el, dintre acelea care le laşi tu aici, mereu
Cred ca toti ne pierdem la un moment dat in copilarie, doar pentru a ne trezi si a realiza ca doar am visat frumos!
Gazelul fugii de/spre lume
Pingback: Durerea aia ascuÅ£ită din genunchi… | Acronim.ro
Dacă-mi pun la treabă sufletul de copil (de altfel foarte uzitat de mine) am să spun ca durerea ascuţită din genunchi este fiindcă ai jucat şotron şi căzând ţi l-ai julit!
Din pricini care-mi scapă, Lorca este un poet la care revenim invariabil…
Romantica postare.
Trubadurii de la Armik incadreaza perfect.
Buna ziua tristete si noapte buna.
Numai bine, Flavius.
Pingback: Post de vară. Gînd ondulat | Genunchiul Lumii