Pe cînd un Jay Leno… român?

Nu am fost niciodată prea atent la ceea ce se numeşte show biz pe la noi. Viaţa mondenă, tabloidele şi revistele glossy reprezintă un “mister” pentru mine. Nu înţeleg ce m-ar putea atrage trăgînd cu ochiul prin alcovuri de “Vip-uri”, fie că acestea vin din zona celor cu mulţi bani, a celor cu un relativ şi temporar succes la tv or a politicienilor. În general viaţa intimă a oamenilor publici nu mi se pare interesantă şi o privesc cel mult ca pe o mică industrie în care aproape totul se întîmplă “la semnal”. Respectivii trăiesc şi îşi alimentează periodic “cotele de audienţă”, de comun acord cu… “paparazzi”. Iar pentru cei ce fac asta, în afara scenei, nu pot avea niciun respect, ce să mai zic de interes…

Apoi, după mintea mea, vedetă a rămas actorul, muzicianul, poate scriitorul sau pictorul. Aceştia sunt vedetele cărora eu le respect acest statut în măsura în care afişele cu ei şi ceea ce spun ori gîndesc mă îndeamnă să îi privesc şi să îi ascult. Pe lîngă ei sunt de acord că vedete mai pot fi unii sportivi, poate, dacă produc performanţe memorabile. Şi sunt de acord că vedete pot fi şi unii realizatori de show-uri televizate.

În cazul acestora din urmă s-au apropiat de acest statut un Marius Tucă, un Florin Călinescu sau Teo… şi este pe aproape să devină Mircea Badea, Divertisul ori Cârcotaşii sau Mondenii. Spun că s-au apropiat fiindcă valoarea le va putea fi consimţită de… anduranţă, de intrarea în conştiinţa publicului şi de transformarea lor în… “bunuri de interes public”. Nu cred că acum noi avem acele vedete care să facă istorie. În condiţiile în care gusturile publicului român încă nu sunt bine definite şi nici genurile de spectacol nu sunt clar delimitate e, desigur, absurd să mă aştept peste noapte să avem şi noi un David Letterman, o Ophrah Winfrey, un Larry King sau Jerry Springer. Poate, pe măsura căciulilor şi a bundelor noastre avem vedetele şi emisiunile pe care le merităm şi poate dintre cele prezente azi vor răsări vreo două personaje despre care să puntem spune peste vreo 10 ani că, într-adevăr, au făcut carieră.

Mă uit şi eu cu oarecare strîngere de inimă la plecarea lui Jay Leno, de la “Tonyght Show-ul” de la NBC. Aceasta se va întîmpla în seara asta, după 17 ani… 17 ani… L-am urmărit, atît cît am putut, şi am priceput de ce el este o vedetă şi alţii (mai de pe la noi) nu. Îi aştept revenirea, în alt format, şi sper să pot vedea ce transformări va suferi Leno într-o altă croială. Nu aş putea însă spune că aştept şi revenirea Mihaelei Rădulescu, de pildă, sau a Andreei Marin ori a Vacanţei Mari, nici că mi-e dor de serialul Elodia al lui Dan Diaconescu!  Cît despre alte fiţe, piţiponci şi piţipoance de sezon, cărora nu le pot reţine numele, fiindcă nu au un nume, măcar de scenă, ci doar unul, eventual care ţine de budoarele unor ştabi cu mulţi bani, consider că pînă şi tabloidele îşi pierd vremea cu ele.  Dar peisajul ăsta artificial şi cam… mediocru, deloc memorabil, ne-a devenit o a doua natură… Pînă şi la televizor. Din păcate!