Au trecut, deja, doi ani de la despărţirea noastră de Octavian Paler… Sau de la despărţirea lui de noi… Ce înseamnă asta pentru fiecare dintre noi? Am putea căuta să răspundem, fiecare în parte… Sau, poate, nici nu ne pasă. Poate nu găsim nimic… interesant în chestia asta.
“Mă deranjează, totuşi, să văd că nu putem duce nimic pînă la capăt. Am mari îndoieli că românul s-a născut poet, cum ne place să spunem. În schimb, sunt aproape sigur, azi, că românul s-a născut sofist şi că “filosofia băşcăliei” se bazează pe aptitudinea de a bagateliza orice, mai ales nenorocirile. Nu putem trăi, se pare, fără să dăm dimensiuni de catastrofă unor fleacuri şi, paralel cu aceasta, să coborîm în deriziune catastrofe autentice. E în firea noastră, s-ar zice, ori să exagerăm totul ori să nu luăm nimic în serios. Dacă anticii căutau frumuseţea înlăuntrul disperării, dacă francezii se plîng că abuzul de inteligenţă i-a împiedicat să-şi dezvolte şi mai mult spiritul creator, noi avem uşurinţa de a persifla orice suferinţă, convinşi că numai “proştii” se arată viteji cînd nu e cazul. Nici o dramă nu scapă de bîrfe, iar procesele de conştiinţă ne plictisesc. Hamlet nu e sumbru la noi. Se duce cu amicii, “la o bere” şi le povesteşte dilemele sale. Pe Oedip, nu-l înţelegem. Avea tronul, avea puterea, nu-l silea nimeni să se sacrifice pentru adevăr, ce-i trebuia? Pe scurt, suntem în stare să îndurăm orice nenorocire, dar nu ne socotim obligaţi să o şi respectăm! Nu ne putem descurca, se pare, fără o doză apreciabilă de superficialitate care ne ajută, în momentele grele, să facem haz de necaz. Un “banc” inteligent sau o glumă proastă ne consolează, ne relaxează, în situaţii în care alţii ar ţipa, de neputinţă sau de furie.”
(Octavian Paler, din “Don Quijote în Est”, 1994)
Tot într-un şapte mai, acum 176 de ani, se năştea Brahms… Dincolo de coincidenţa acestei date, chiar dacă nu aş fi ştiut de ea, aş fi fost oricum tentat – nu ştiu de ce – să ilustrez orice gînd despre scepticul şi pesimistul şi atît de românul Paler, tot cu Brahms, un mare romantic şi el.














A mai trecut un an…Fie-i amintirea vesnic vie…