O fi sau n-o fi revoluţie la Chişinău? O fi lovitură de stat? Moldova plânge, aflu, văd, aud surprins că vreo cîteva sute de tineri au ieşit solidari în stradă şi prin oraşe din ţară… Dar mă încăpăţînez să încerc să mă ţin şi azi ceva mai departe de perdeaua aia de fum. Chiar şi de o Italie cutremurată, de un Băsescu pierzător, de scenarii şi arestări ori de un Gigi erou. Apoi observ că fumul şi isteriile zilnice mă lasă tot mai indiferent... Primăvara o fi de vină, cu tot alaiul ei de astenii, de flori de cireş şi îndrăgosteli. Aşa că, iată, dau o raită prin blogoteca-mi personală, aici unde se întîmplă lucruri mult mai cuprinzătoare decît ar crede un Ion Cristoiu (pe care altfel îl stimez) care preia şi el o subţirică şi… intelectualistă prejudecată şi vede în bloggeri tot nişte frustraţi care, nu au altundeva loc să scrie…
În momente din astea de confuzie, de mizerie citadină uneori acolo unde te aşteptai mai puţin, de injustiţie poate, ar fi ok să reînvăţăm să privim în urmă pentru a desluşi ce este cu noi. Ne vom da astfel seama cît de insignifiante ne pot fi problemele şi ne vom lămuri. La fel, rămîn fidel gîndului că în vremuri din astea, crizate, pline de umbre, întoarcerea la cărţi, tipărite sau nu, la muzee, la cetăţi, la muzici, regăsirea culturii astfel şi a comunicării ne pot salva, ne pot face să credem în umanitatea noastră. Acestea, laolaltă cu privirea spre lucrurile mărunte. Nu atît de mărunte însă, încît să nu ne mai dea o dată de gîndit asupra putinţei zborului, asupra resurselor nebănuite din noi.
În felul ăsta cred că nu ne vom mai mira sau ruşina de firescul nostru. În felul ăsta am putea noi înşine să ne fim mai suportabili, să ne putem privi iar în oglindă, să ne oglindim în apă. Ştiu, uneori adunarea de cuvinte nu e mereu totuna cu adunarea de gînduri, poate fi însă un soi de poezie. Aşa mi se întîmplă acum, departe de murmurul unor talk-show-uri din care nu (mai) înţeleg nimic, departe de perspective care ar trebui să mă revolte. Dincolo de sensuri, bricolajul acestei clipe poate deschide bricolajele altor întrebări…
Buna dimineata!
Cate adevaruri si profunzimi realiste, dulci-amarui ai conturat aici, Flavius!
Si din spatele lor ne surand atat de frumos gandurile prietenilor tai si ale confratilor nostri intr-ale bolggeritului!
Rotunda si captivanta blogoteca ti-ai selectat, felicitari calduroase pentru aceasta realizare!
Sa-i dam crezare lui Andre Rieu si minunatului sau crez artistic “Life is beautiful”!
O zi frumoasa, ca sufletul tau!