Încerc să nu-mi trădez micile surprize, descoperiri, satisfacţii… Nu sunt genul care să se entuziasmeze, să radieze în faţa unei revelaţii. Asta nu însemnă că nu ştiu cum vine treaba cu… revelaţiile
Despre aşa ceva vreau să scriu acum cîteva rînduri, întîmpinînd un eveniment. Este vorba despre “contratenorul” rus Vitas, de 28 de ani (Vitali Vladasovici Graciov) care, pe 25 februarie vine şi cîntă la Bucureşti, la Sala Palatului, în deschiderea noului său turneu mondial, “Return Home” . L-am descoperit undeva în toamna anului trecut, şi l-am şi folosit ca… “acompaniament” pentru unul dintre textele mele de la începuturile Genunchiului Lumii… Din primul moment vocea asta fantastică m-a data gata, ca şi a altor cîţiva ruşi dealtfel, recunosc… O voce asigurată cu 2,5 milioane euro, care atinge 5 octave, poate egala registrele fluierului, poate trece uşor de la tonalităţile unui tenor la cele de soprană, atacînd fără probleme partituri de operă. Cred că nu exagerez numindu-l pe Vitas fenomen, în condiţiile în care muzica sa este folosită în scop terapeutic în unele clinici, iar nişte chinezi au venit la concertele lui cu sticluţe cu apă, pe care le-au aşezat pe scenă, să fie pătrunse de această voce de înger pentru a bea, mai apoi, apa… tămăduitoare! Apoi, este de descoperit în el un actor cu o gestică specială: ce joc al privirilor, ce mimică… Ce artist! Mai că-mi vine să-i învăţ puţin limba, să-i pricep (şi lui) textele care oricum trădează acel suflet rusesc, bucuria şi tristeţea cît stepa… Evenimentul, unic, printre cele ale anului, merită un drum la Bucureşti. Cu atît mai mult cu cît va cînta cîteva piese alături de Gheorghe Zamfir, una dintre “surprize” fiind “Ciocîrlia” noastră. De bună seamă vom mai auzi multe despre Vitas! Nu că aş avea darul predicţiilor, dar…
Update: Astăzi, 19 februarie, este ziua lui Vitas! La mulţi ani! Şi… să mai ascultăm încă ceva! Apoi, tot astăzi îi aniversăm pe marii Brâncuşi şi Marin Sorescu… Asta, pentru ca “şirul coincidenţelor să continue, să ne bucure şi să ne uimească“, după cum, inspirat ne spune Gala, sub titlul “Înălţimi artistice: coloana din piatră, scara din versuri şi turnul octavelor muzicale“.















Recunosc, ruşinată într-o oarecare măsură, că l-am descoperit pe Vitas aseară, pe blogul lui Cabral. Nu mai e nevoie să spun că atunci când am dat play, am rămas cu gura căscată.
Superb e puţin spus, e altceva. Ceva ce nu cred că s-a mai auzit pe la noi.
O zi frumoasă îţi doresc!