GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

Editorial. Jurnal de Poezii Dispărute. Atitudine. Media. Identitate

Cu moartea pe tarabă

realitateaREALITATEA.NET – Maria Cozma, mama handbalistului ucis: ” Copilul nostru nu este mort, nu îmi vine să cred”

Nu sunt atît de absurd încît să nu înţeleg că scopul scuză mijloacele în mass-media. Nu sunt nici pudibond şi nici nu închid ochii cînd văd o scenă sîngeroasă. Înţeleg chiar şi traficul de sentimente cînd e vorba de rating. Am croit vagoane de pagini întîi şi ştiu bine “ce se cere”, “ce se vinde”, ştiu cît contează un titlu chiar dacă conţinutul lipseşte. Ţin minte cum atunci cînd veneau reporterii de pe la poliţie, urgenţe, morgă, tribunal întrebarea mea era dacă au vreun mort, vreo bătaie, vreun viol… adică dacă au ceva sînge prin reportofon, aparat foto ori notiţe… Aşa a fost de cînd lumea cu presa, cu pîinea şi circul, cu… aşteptările publicului nostru. Însă, de fiecare dată, am încercat să nu exacerbez lucrurile, să montez un amortizor acestor grozăvii.

Acum chiar nu aş fi vrut să scriu şi eu aici despre nenorocirea petrecută cu tînărul handbalist Marian Cozma la Veszprem. Dar am fost oripilat de o scenă transmisă de Realitatea TV. Anume, momentul în care o jună reporteriţă a pătruns în intimitatea înnegurată a familiei tînărului ucis. Destul de decoltată şi destul de în… mov pentru acea cruntă împrejurare, jurnalista nu a găsit altceva mai bun de făcut decît să stoarcă şi mai mult, în văzul lumii, în direct, la oră de maximă audienţă, lacrimile sărmanei mame a lui Marian Cozma… Este o blasfemie să te duci în casa acelei femei şi să o întrebi, la cîteva ore de la tragedie, cum a aflat de moartea copilului ei. Este o crimă în plus să transmiţi în direct jalea acelei mame, să îi bagi microfonul şi camera în suflet asistînd la începutul ei de bocet… O asemenea scenă, creată gratuit, se apropie, prin cruzime, de o crimă sau de o sinucidere în direct. La ce bun? Pentru ce e nevoie să vinzi, la preţ de rating, durerea şi moartea pe tarabă? Pentru ce acest spectacol ieftin şi sinistru, montat de “la butoane” de cei ce au trimis-o pe fata aia să facă aşa ceva? Asta nu mai este presă. Nu aşa cum o înţeleg eu… Dar, poate, “deontologii” funcţionează după alte reguli şi au, desigur, o explicaţie care să calce în picioare părerile mele.

P.S. – Văd că nu numai Realitatea TV a prezentat aşa lucrurile ci şi Antena 3… Poate nu doar ei. Opinia mea este egală pentru toţi. Nu cred că părinţii lui Marian Cozma, în contextul dat, au înţeles foarte bine situaţia la care s-au supus, mediatic vorbind…

11 Comentarii »

  zahdiva1 wrote @

E practica la ordinea zilei in Romania!
Se pare ca e o moda sa rasucesti cutitul in rana celuilalt.

http://zahdiva1.wordpress.com/

  octavpelin wrote @

Flavius nu sunt de acord ca mass-media vizuala sa se napusteasca ca niste vulturi,asupra parintilor indurerati,doar pentru interesul meschin de a obtine rating,putin le pasa de durerea acestor parinti si a multor altor tineri care mor in strainatate,pentru ca guvernantii nostri sa o duca ca in rai,ce este mai dureros ca un parinte sa-si ingroape copilul ,Dumnezeu sa-l odihneasca pe Marian si SINCERE CONDOLEANTE FAMILIEI,o seara buna Tavi!

  simona ionescu wrote @

Nu pot sa nu-ti dau dreptate. Dar stii si tu ca exista sefi care n-au fost in viata lor reporteri, dar care cer subordonatilor asemenea scene. Si sa nu crezi ca reporterului aceluia, daca are o bruma de creier in cap, ii e usor sa bata la o usa unde niste oameni sunt loviti de o cumplita tragedie. De cele mai multe ori o faci atunci cand e vorba de o persoana publica sau de un caz iesit din comun, incercand sa transmiti un plus de informatii. Si iti este greu si tie, ca ziarist. Dar ca sa faci spectacol din suferinta, e peste masura.

  Gina wrote @

Am fost cutremurata sa vad pe unul dintre posturi cum moderatorul, aflat in direct cu o tanara reporterita,instalata in camera sportivului ucis, ce e drept, imbracata in negru,ii sugera mamei acestuia ca, daca are nevoie de ceva, sa nu ezite a le cere ajutorul.
Raspunsul MAMEI, a carei privire era stinsa de durere a fost” Aduceti-mi baiatul viu”…

  i.o.flavius wrote @

@zahdiva1, @Tavi, @Simona, @Gina, oricît s-ar spune că astea sunt practicile sau chiar că uneori familiile îndurerate consimt să se lase antrenate în “jocul” presei eu sunt adeptul unei delimitări drastice între viaţa personală şi cea publică. Una este informaţia şi alta să transmiţi un bocet în direct cînd oricine ştie, şi nu trebuie să asiste pe viu la asta, ce este şi cum se manifestă durerea în asemenea cazuri…
Toate cele bune!

  Il Padrino wrote @

Subscriu neconditionat celor spuse de tine, Flavius…
Am si eu amintiri neplacute din contextul…panem et circenses…dar mai mult circenses in corelatie cu un anumit mod de a face presa pe @spinarea@ lacrimilor altora…
Sa va fie bine,
Il Padrino

  aghiutzagol wrote @

apai bre… is de acord cu tine. si vad ca aici, in com-rii, observi si faptul ca familiile accepta „jocul” presei… si io consider ca de fapt familia are marea vina pt. ce se intimpla. bunul simt m-ar impiedica, Doamne fer!, sa-mi fac publica durerea… poa doar revolta, pentru tulburarea intimitatii! vina? poa tot a mediei, prin „moda” impamintenita deja de a face din oameni simpli, poa cu bun simt dealtfel, personaje. tentatia „sticlei”… a scoaterii din anonimat…

  Saturnianul wrote @

Flavius, situaţia trece graniţele impertinenţei din mass-media şi zugrăveşte un tablou mult mai sumbru şi profund decît acel reportaj: multe familii îndurerate ale celor decedaţi au ajuns să considere ca normală ieşirea cu durerea pe scenă, în văzul tuturor.

Faptul că instinctul de umanitate, care îţi spune să-i dai naibii afară pe ăia şi să te lase să-ţi trăieşti durerea în linişte, nu se mai manifestă arată o împlîntare adîncă în profilul psihologic a fenomenului durerii-spectacol, care nu mai este considerat deplasat nici măcar de cei ce trăiesc durerea.

  Anna wrote @

Cu tot pesimismul meu incipient, cu toate justificarile pe care le-as putea gasi stiristilor, vreau sa raman cu impresia ca noi, oamenii, putem mai mult decat atat.Nu cred ca putem sacrifica absolut orice pe altarul ratingului.

  i.o.flavius wrote @

@Padrino, @Aghiuţă, @Saturniene, @Anna… sper ca aplecarea multora dintre români spre “spectacolul ororilor” televizat să se stingă încet-încet, astfel şi media se va opri dincoace de pragul caselor în care se petrec tragedii…
Cele bune!

  supravietuitor wrote @

Flavius,nu m-am uitat la televizor.
Stii ce cred?Ca poate au fost emotionati de solidaritatea maghiarilor fata de acest caz tragic si au vrut sa arate ca noi suntem si mai si. :(


Comentariul tău

HTML-Tags:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>