Sunt zile în care poţi afla lucruri grele, în care poţi pierde multe sau chiar fiinţe apropiate mai mult sau mai puţin. Zile care îţi dau măsura lucrurilor arătîndu-ţi cam care e drumul de urmat. Nu-mi place să fac trafic cu sentimente ori să defilez cu declaraţii lacrimogene. Lucrurile se întîmplă, viaţa se defăşoară din mosorul ei. Însă îţi dai seama uneori că cea mai mare parte a zbaterilor, a stresului, a “valorilor” cotidiene pe care le urmăreşti sunt inutile dacă nu penibile. Îţi spui atunci: “gata!”, îţi spui “Nu mai fac asta, nu mai fac aia, nu mă mai implic, nu mă mai stresez, nu mă mai consum”… Îţi dai seama că nu merită. Îţi spui “voi fi bun”, îţi zici voi trata oamenii şi situaţiile aşa cum îmi doresc eu să fiu tratat. Îţi zici că vrei să ai grijă de tine şi de cei din jur, că vei fi corect, atent… Sunt fracţiuni de luciditate care ţi-ar putea provoca schimbările dorite… Însă rămîn doar fracţiuni şi după o zi două de la şoc revii în matcă. Pentru ce? Înţelegeţi, desigur, despre ce vorbesc, aţi trecut prin asta. Şi vă întreb: chiar merită? Are rost?
P.S. Nu ştiu de ce ilustrez rîndurile astea cu aceste imagini, poate fiindcă mi se par… meseriaşe şi acum îmi exprimă prin imposibilul lor posibil, prin măiestria mişcărilor, îmi exprimă un anumit fel de a conduce lucrurile, un pic periculos… 
Priviţi cu atenţie şi veţi înţelege şi mai bine la ce mă refer. Totul e un joc până la urmă, care ar trebui jucat frumos…
Da Flavius. De maine… Si o voce, un ecou: “Sau, lasa!”
De ce simt şi eu la fel?
Cel de-al doilea filmulet exprima cum nici nu se putea mai bine tot ceea ce ai vrut tu sa spui. Ne putem imagina ca noi suntem un punct imaginar, in mijlocul acelor scutere, biciclete, whatever… Iar acestea sunt toate situatiile sau gandurile care ne alcatuiesc viata. Pe unele trebuie sa le infruntam, pe altele sa le evitam, in filmulet nu se intampla, dar cu unele chiar intram in coliziune.
Deci da, putem spune ca viata e un joc. Si intr-adevar trebuie sa il jucam frumos, dar dupa propriile noastre reguli, caci altfel ne-am transforma in marionete ale societatii.
imagnile sunt, intr-adevăr, si foarte bine lucrate si excelent montate, dar mai ales foarte sugestive; doar că mie îmi sugerează o anume rigididate a unui ‘joc’ cu reguli severe care nu se permit a fi incalcate —– o singură mişcare, un sigur gest greşit şi totul se… strică; dar dacă ne permitem, fie şi numai pentru acele două fracţiuni de secundă să nu respectăm regula, ce se întîmplă NU întreb de preţul plătit !
Sunt meseriase,da! jocul este perfect; noi suntem oameni si purtam cu noi tot ce este omenesc,fiecare altfel, in alte momente.Stiu..mereu facem promisiuni,pe care le incalcam tot de atatea ori, iar jocul continua..daca l-am juca cu totii perfect, n-am fi noi, ar fi niste roboti..
E cursa noastra, a fiecaruia dintre noi.S-o ducem pana la capat, cu cata maiestrie ne-a fost dat sa avem, uneori invinsi, alteori invingatori.
Masura, tot fiecare dintre noi o stie…sau…asa ar trebui…:-)
Pentru astfel de ganduri am si eu un clip “pus de-o parte”, permite-mi sa las aici un link:
Asta este, sunt fan…
@Anna, @Floare Albastra, @Anamaria, @Oana, @Ionutz, @Mihai… nu este aici vorba atit despre reguli care pot fi sau nu incalcate… Ce se intimpla insa cind iti va fi refuzata pina si alegerea?
Servus, cu bine tuturor!
Pentru ca sunt mai in varsta decat voi,m-am gandit sa spun ca la fel procedam si eu pana acum vreo doi ani,dar am avut parte de o experienta ciudata,apoi am inteles ca viata se poate termina intro clipa.M-am schimbat si vreau sa traiesc fiecare clipa asa cum vreau eu,cum imi place.
Doar in privinta unor vicii(cafea,tigara),de cate ori imi zic:de maine,gata.Nu-s sanatoasa si nici bani nu avem.
dar degeaba.
Imaginile, filmuletul cu motociclistii politisti,mi-au amintit de “ocheanul” din copilarie prin care vedeam imagini superbe de toate culorile.
Nu pot face nici o legatura intre viata si acel spectacol
Gabi.
Flavius,incetul cu incetul nu simtim ca incepem sa traim ca intr-o colivie,dar pana o sa dezmeticim o sa fie prea tarziu,servus Tavi:)
Flavius, am o leapșă literară, poate îți place și ție, e despre cărți…
E doar o provocare, nu o obligație
Am observat că iti place să citești, de asta te întrebam…
Cele bune