Mă gîndesc ce… ruşine mai mare poate fi, pentru un român mîndru, orgolios nevoie mare şi atent la căutătura vecinului, decît aia de parlamentar şomer. E nasol ca viaţa să te izbească atît de nedrept, nu? Adică după vreo patru-opt-doişpe ani de înaltă demnitate să te trezeşti, deodată, în faţa ghişeului de la şomaj şi poate chiar mai rău, să fii trimis la ceva cursuri de pregătire pentru… “reintegrare”, asta nu dă bine. Nu voi fi atît de… populist încît să zic: “da, aşa le trebuie, fir-ar ei de… şi pe dincolo că nu se mai săturau de maşini la scară, secretare şi indemnizaţii!”… Nu, mi-e doar milă de cei vreo cincizeci de foşti că nu au ştiut şi ei cum să se facă baroni. Mi-e milă de ruşinea lor că uite au ajuns de rîsul tîrgului, să ajungă să ceară ajutor de şomaj, potrivit… “regulamentului”! Cei 48 (încă nenominalizaţi prin ştiri, deşi am vrea să-i ştim şi noi) vor primi, fiecare, cam trei indemizaţii brute, adică vreo 21.000 de lei, fiindcă rămîn, bieţii de ei, fără surse de venit… Dacă nu cumva s-or pensiona dup-aia, cu pensie de parlamentar, mai ştii?  Şi cine mai spune că România nu are grijă de sărmanii ei cetăţeni? Păi cum? Nu au trudit oamenii ăştia ca să trăim noi bine şi după atîta osteneală nu meritau şi ei o atenţie, acolo, plus recunoştinţa patriei?

Cît e un ajutor de şomaj? Din ăla pe bune. Vreo cinci milioane de lei vechi,12 luni, parcă, pentru milioane de şomeri care îşi aşteaptă rîndul… Cît are pensia un profesor, un academician, un actor, un doctor? Banii ăia la care ar trebui să renunţe toţi dacă pot şi sunt chemaţi să îşi mai facă meseria cumva, după cum a semnat ordonanţa premierul ca…  primarul? Dar nu, nu mai întreb nimic, că cine ştie unde ajung, pe la alţi pensionari de soi. Nu de alta, dar nu aş vrea să îi bag pe toţi în aceeaşi oală cu cei 48. Nu sunt drept, recunosc… Trăim într-o ţară corectă (cine are noroc şi tupeu, are!) şi nu se cade… mai ales pe vremuri de criză.

PS. – Şi dacă tot vorbeam de sărmani… Un miliardar neamţ, Adolf Merkle (Heidelberg Cement, Ratiopharm), cu o avere de vreo 9 miliarde de dolari s-a sinucis, s-a aruncat în faţa trenului, tot pe motiv de criză. De ce n-o fi îndrăznit şi el  să ceară, acolo, un ajutor, o asistenţă socială, ceva, aşa ca românii ăştia isteţi? Da’ vorbesc cu păcat… Dumnezeu să-l ierte!

UPDATE: Iată-i pe parlamentarii-maţe pestriţe care iau indemnizaţia aia “de tot rahatul”, sfidătoare pentru o ţară de oameni tot mai amărîţi (aşa o consideră ei, la nivelul pretenţiilor şi foamei care îi reprezintă). Veţi vedea şi cam ce conturi au unii dintre ei… Mizerabil! Îi găsiţi, aici, în “Ziua”.