În vreme ce, încă din prima zi a anului (!), pe posturile de ştiri comentatorii se inflamează pe marginea întîlnirii convocate de Băsescu la Pelişor, cu guvernul, cu şefii camerelor parlamentului, cu şefii serviciilor secrete şi cu… nevestele tuturor… În vreme ce se ridică la rang de ştire apariţia unui Băsescu oarecum euforic şi cu un lanţ gros de aur la gît, după această întîlnire, spunîndu-ne că el, ca om nu-şi poate dori nimic, personal, pentru noul an, fiindcă e Preşedinte şi Preşedintele nu-şi poate dori decît “să trăim bine”, noi ăştilalţi… În timpul ăsta, eu eram hai-hui pe net căutînd… Cuba! Păi ce-mi veni? Cum, nu ştiţi? Azi (ieri) se împlinesc 50 de ani de la revoluţia comunistă cubaneză! Nu, nu m-a apucat nicio nostalgie şi nici nu sunt adeptul postării pe marginea unor cifre fixe de istorie, dar mi se pare reconfortant uneori să privesc spre părţile exotice ale… Genunchiului Lumii. Poate şi din cauza gerului de afară şi a senzaţiei de spleen pe care o am azi… Habar n-am! În orice caz, Cuba aniversează 50 de ani de comunism deplin şi n-are nicio treabă cu restul lumii, îşi duce mai departe traiul mizerabil, cum spun statisticile. Aproape nicio treabă, dacă m-aş gîndi cum mai speră ei încă în instaurarea unui comunism, pardon!, “cubanism” mondial şi cum le dau azi cu tifla americanilor cu criza lor cu tot. Asta, apropo şi de faptul că se consideră că izolarea Cubei o fereşte foarte bine  de criza economică mondială. Aşa am găsit mesajul lui El Comandante Fidel Castro, trei rînduri pentru “eroicul popor” cubanez, dar şi mii de pagini despre El Comandante Che Guevara, ca să nu mai vorbesc de alte sute de însemnări de călătorie care te trimit cu gîndul la o Cubă paradisiacă, plus însemnările oarecum admirative ale lui Cristoiu despre Fidel. Ba mi-am amintit chiar şi de scenele din Sicko al lui Michael Moore (pe care, zic, musai să îl vedeţi! ) în care nişte prăpădiţi de yankei bolnavi şi neajutaţi de Sistemul SUA , după ce au scurmat prin rămăşiţele de la WTC-ul de dupa unşpele septembrie american şi-au găsit alinarea, gratis, în braţele sistemului cubanez de sănătate. Şi uite cum m-am cam dumirit eu cum e cu comunismul în 2009 şi cum de nu se atinge nimeni, cu nicio revoluţie de niciun fir din barba cubanezilor. Că o fi sau nu din cauza lui “Trabajo si, samba no!”, ori “Samba si, trabajo no!”, mai curînd, fiindcă e multă samba, rom, havane şi sunt multe fete bune pe acolo prin insulă, nu ştiu, însă zău mă gîndesc cum de nu am primit niciun semeseu de genul: “2009 să-ţi aducă numai bucurii şi sănătate şi să treci prin criză ca în Cuba!“, sau altfel spus: “¡VIVA LA REVOLUCION!”

PS. Altfel, aflu că stabilirea de liste cu ţeluri la început de an e riscantă, poate duce la depresii. Subscriu